Încercări poietice

Se spunea pe vremuri despre unul dintre profesorii mei că poate face poveste din orice. Adică: dă-i două cutii goale de conservă, o bucată de sfoară şi o hârtie colorată, şi, în zece minute, a făcut din ele un poem filosofic. Ceea ce atunci era un compliment adresat bogăţiei sufleteşti şi talentului pedagogic al unui om, astăzi poate defini foarte precis anumite forme de artă, inclusiv de literatură. Aşa cum aminteşte  Irina Mavrodin, într-una din lucrările sale despre poetică, o piatră oarecare poate căpăta statut de operă artistică printr-un simplu gest de alegere şi o nouă contextualizare. Dar de ce-am mai avea în fond nevoie de artă, de literatură?
În epoca vitezei şi a consumismului? De-abia dacă ne ajunge răgazul unei zile pentru a munci să ne câştigăm pâinea şi pentru a ne ocupa de membrii familiei. Păi… tocmai din acest motiv. În cuvintele Ioanei Pârvulescu: o singură viaţă nu ne este suficient pentru a trăi toate experienţele ce ne pot îmbogăţi sufletul, despre unele dintre ele trebuie să ne mulţumim să citim. Literatură. Creată de oameni care, la rândul lor, scriu pentru a se cunoaşte, pe ei înşişi şi universul ce-i înconjoară: „compunând, aşadar, cu o ştiinţă a formei care îmi va aparţine, voi ajunge şi la o ştiinţă despre propriile sentimente şi idei.” (Irina Mavrodin, Despre poietică şi poetică). Rubrica de faţă nu îşi propune un exerciţiu de istorie sau critică literară, ci, mai curând, încercarea de a surprinde dintr-un fragment, dintr-un anume episod al unei opere, aspecte legate de ceea ce Irina Mavrodin numeşte „travaliul” instaurării acesteia. Felul cum autorul şi-a exercitat influenţa asupra materialului din care a construit obiectul artistic, dar şi felul în care opera însăşi, în curs de realizare fiind, a acţionat asupra instanţei receptoare a autorului, modificându-i metodele şi proiectul prim (în măsura în care o astfel de analiză se poate face pornind de la numai câteva rânduri ale unei opere literare şi de la texte ale autorului despre chiar opera sa). Scopul unei atare încercări este acela de a surprinde, în cărţi individuale, specificitatea actului creator de literatură, într-un moment al istoriei în care, aşa cum spuneam mai sus, o simplă recontextualizare a unui obiect este suficientă pentru a-l transforma în sau a-l face să participe la o formă de artă; voi urma, în această analiză, indicaţiile şi voi încerca să utilizez metodele propuse şi explicate de doamna Irina Mavrodin în cartea sa.

Ioana Tătaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cultura. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s