Mic istoric al Academiei Române

În data de 29 martie se împlinesc 132 de ani de la momentul în care şi-a primit numele Academia Română. Cel mai înalt for de ştiinţă şi cultură din ţară, academia era organizată în douăsprezece secţii ştiinţifice, corespunzând principalelor domenii ale ştiinţelor naturii şi ştiinţelor socio-umane, la care s-au adăugat, în 1991, două secţii noi: de arte, arhitectură şi audio-vizual şi de ştiinţa şi tehnologia informaţiei.

Nucleul ei, Societatea Literară Română, a fost înfiinţat la 1 aprilie 1866; scopul său principal era acela de a stabili ortografia limbii române, de a elabora şi publica dicţionarul şi gramatica limbii române (lucrările se desfăşurau iniţial în casa banului Gr. Ghica, de la intrarea în grădina Cişmigiu). Acest nucleu s-a transformat apoi în Societatea Academică Română, avându-i ca organizatori pe Heliade Rădulescu şi Timotei Cipariu; denumirea şi statutul au rămas neschimbate până în 1879.

În 1884, Regele Carol I le propunea academicienilor alcătuirea unui Etymologicum Magnum Romaniae, care să conţină „toate cuvintele vechi, care altminteri vor fi pierdute pentru generaţiile viitoare”. În vederea realizării acestei opere „pentru care 4, 5, 6 ani vor fi trebuincioşi”, anunţa că va oferi anual suma de 6000 de lei; din acel proiect monumental, Bogdan Petriceicu Haşdeu a finalizat trei volume şi introducerea celui de-al patrulea.

În 1896, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice a cedat, printr-un decret, Academiei Române „casele Ştefan Bellu (din Calea Victoriei) cu terenul lor, casele C. St. Cesianu (din Calea Victoriei) cu terenul lor, casele M. St. Cesianu (din str. Sf. Voievozi), casele Zaleski (din Calea Victoriei şi str. Sf. Voievozi) cu terenul lor”, iar în 1945, Eliza Brătianu şi Consiliul de administraţie al Aşezământului cultural „Ion I. C. Brătianu” din Bucureşti au hotărât trecerea în patrimoniul Academiei Române, pe cale de donaţie, a clădirilor din strada Biserica Amzei şi a bibliotecii lui Ion I. C. Brătianu.

Academia are în prezent trei filiale (la Iaşi, Cluj-Napoca şi Timişoara) şi numeroase unităţi de cercetare. În subordinea instituţiei se află Editura Academiei şi Biblioteca Academiei, fondată în 1867; editează Analele Academiei Române.

Ioana Tătaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cultura. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s