O autobiografie de Tennessee Williams – Menajeria de sticlă

„Menajeria de sticlă” și-a început viața ca scenariu de film, scris de autor în 1943, în speranța de a onora astfel obligațiile contractuale care îl legau de Studiourile MGM și în virtutea cărora ar fi trebuit să le furnizeze acestora „o brasieră de celuloid pentru actrița Lana Turner”. Scenariul este respins de producători, cu argumentul că „Pe Aripile Vântului a făcut destulă vâlvă în jurul imaginii Doamnei Sudiste cât să-i ajungă pentru cel puțin zece ani.” Dincolo de faptul că acest răspuns demonstrează o preferință pentru o imagine iluzorie în locul celei reale, așa s-a transformat scenariul „The Gentleman Caller” într-o piesă de teatru, alcătuită dintr-o succesiune de 7 scene individuale (spre deosebire de structura convențională, în trei acte); tehnica întreagă folosește mijloace ale lui Bertold Brecht, menite să obțină un „efect de separare”. La Brecht – un efect de separare a spectatorilor de acțiunea care se petrece în fața lor, deci un procedeu ce are scopul de a le aminti că trăiesc un moment de spectacol. Williams, însă, folosește aceleași mijloace pentru a scoate în evidență modul în care imaginarul, ficțiunea subiectivă, devine realitate și își prinde subiectul în capcana memoriei, a trecutului, a gândului, respectiv iluziei; Williams considera că acesta era un simptom al bolii de care suferea lumea epocii lui.

Este discutabil dacă sau cum aceleași procedee ar fi putut fi utilizate în film. Inventarul cuprinde: un narator/comentator cu numele de Tom (Wingfield), fratele fragilei eroine șchioape, poreclite „Blue Rose”, a cărei viață este simbolizată de și centrată asupra micului grup de animale de sticlă la care face referire titlul (este limpede că toată acțiunea piesei se petrece în amintirea acestui frate rătăcitor); un ecran pe care se proiectează în momente cheie ale acțiunii cuvinte sau imagini, un fel de „legendă a hărții”, pentru a direcționa interpretarea spectatorilor; piese muzicale și un joc de lumină foarte strict definite de indicațiile dramaturgului, pentru a scoate în evidență actori sau aspecte ale scenei care nu sunt întotdeauna în prim-plan… Piesa s-a jucat în decembrie 1944, la Civic Theatre din Chicago, fără prea mare succes la prima reprezentație, însă a fost salvată de reacțiile presei și a devenit ulterior una dintre cele mai aclamate opere ale autorului.

Dintr-o altă perspectivă, este de amintit că mutarea familiei scriitorului în 1918 din Mississippi, unde locuiau bunicii din partea mamei, în cea de-a patra metropolă industrială a statului Missouri a constituit o povară pentru Tom Williams și pentru sora lui, Rose. De la relativa bunăstare pe care o trăiseră în Clarksdale, existența pe care au dus-o în Saint Louis a fost aceea a unor oameni săraci, cu toate că tatăl era mereu plecat în călătorii de muncă iar mama se străduia să păstreze aparențele unui stil de viață pierdut. Tom a început să scrie poezii, într-o reacție de apărare, dar sănătatea mintală a surorii lui s-a deteriorat treptat, până când, în 1937, părinții au hotărât să o supună unei lobotomii care a adus-o într-o stare de detașare copilăroasă, aproape autistă. Tom, student la Universitatea din Iowa la vremea aceea, nu a aflat despre operație decât după ce evenimentul se consumase, fapt pentru care nu pare să se fi iertat vreodată, pe el sau pe părinții lui. Indicațiile de scenă care prezintă decorul din „Menajeria de sticlă” reiau, poetic, o descriere care apare într-una dintre biografiile autorului cu referire la apartamentul familiei Williams din Winchester Place nr. 4633, Saint Louis, clădire care a și rămas cunoscută, după punerea în scenă a piesei, ca „Apartamentele Menajeria de Sticlă”. Iar momentul din scenariu în care vizitatorul de o seară, Jim O`Connor, sparge din greșeală unicornul de sticlă al Laurei Wingfiled şi îi retează cornul, făcându-l să devină mai puțin diferit de alți cai, amintește de distrugerea creierului Rosei Williams.

Ioana Tătaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cultura. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s