IX. „Tu eşti Cel ce vine, sau să aşteptăm pe altul?”

Din multitudinea de religii pe care le întâlnim trebuie să ne întrebăm care este aceea care ni-L revelează cu adevărat pe Dumnezeu. Gândirea care afirmă că toate credințele ni-L descoperă pe Dumnezeu în aceeași măsură și că sunt doar căi diferite de a ne îndumnezei este cât se poate de simplu de dovedit a fi falsă. Orice religie presupune un număr de afirmații fundamentale cu care cei ce adoptă religia respectivă trebuie să fie de acord. Atunci când asemenea afirmații se dovedesc a fi opuse este evident că una este falsă. Să ne gândim la problema reîncarnării. Nu se poate ca să fie adevărat că după ce murim nu ne reîncarnăm și ne și reîncarnăm. E clar că cineva minte și atunci e evident că una din părți nu îl revelează complet pe Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă că religia respectivă este falsă în întregime, ci ea poate revela și multe adevăruri.

Revelația supranaturală autentică o deosebim în primul rând după calitatea oamenilor ce au transmis-o. E ușor de înțeles și acceptat că Dumnezeu nu se putea descoperi oricui, ci doar acelora care ar fi avut capacitatea de a-L înțelege și dorința de a-I fi colaboratori. Cei aleși de Dumnezeu pentru aceasta trebuie să fi fost „persoane întregi la minte, credincioase, evlavioase, fără patimi, fără vicii evidente, devotate cauzei religioase pe care o urmăresc în sine însăși, fără alte interese, modeste, sincere și în general cu o reputație morală indiscutabilă, care se exprimă în toate nu numai sincer dar și serios, accentuând seriozitatea și detestând superficialitatea, gluma și echivocul. Oriunde lipsește una din aceste calități, se poate vorbi de o falsă revelație, de o falsă religie.” (Preot prof. dr.  George Remete, Dogmatica ortodoxă).

În ceea ce privește conținutul Revelației autentice acesta nu poate fi constituit decât din adevăruri supreme care nu se pot contrazice între ele și care sunt expuse într-o formă clară, limpede, fiind evidente din punct de vedere moral.

Săptămâna trecută am anticipat puțin ceea ce urma să aflăm acum când v-am spus că semn distinctiv al Revelației supranaturale îl constituie minunile, iar în cadrul acestora proorociile ocupă un loc central.

Spațiul nu ne permite să facem o analiză detaliată a mai multor religii pentru a arăta de ce considerăm că Biserica Creștină Ortodoxă este păstrătoarea Revelației supranaturale autentice în integralitatea ei, ci vom trece direct la a prezenta căile prin care Revelația a fost transmisă. Cu alte cuvinte, vom arăta unde putem găsi adevărurile și practicile fundamentale specifice creștinilor ortodocși, anume în Sfânta Scriptură sau Biblia și în Sfânta Tradiție.

Sfânta Scriptură este o colecție de cărți sfinte, grupate în două secțiuni, Vechiul Testament și Noul Testament, scrise de oameni aleși de Dumnezeu, de oameni sacri, pentru a ne arăta modul în care putem ajunge la fericirea veșnică.

Mai multe despre Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție vom expune săptămâna viitoare.

Numai bine!

Siluan Popescu

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în CUVÂNT ORTODOX. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s