III. Creierul uman

După cum arată Paul MacLean, noi avem un creier triunic, adică un creier format din suprapunerea a trei creiere. La baza creierului nostru se află un creier care se aseamănă ca structură cu cel al reptilelor, care contribuie la reglarea funcţiei organelor interne şi la asigurarea nevoilor primare. Peste el se află un creier afectiv sau emoţional. Iar deasupra celor acestora se află neocortexul, specific omului, care trebuie să controleze comportamentul într-un mediu foarte variabil şi de multe ori chiar foarte ostil.

Pentru că, potrivit studiilor de neurofiziologie, formaţiunile primare ale creierului iau de obicei deciziile care intervin în reglarea comportamentului nostru, înainte ca noi să fim conştienţi de ele. După cum arată B. Libet, creierul nostru ia deciziile în mod inconştient cu 100 de ms înainte ca noi să fim conştienţi de ele. Acest lucru a fost confirmat şi de J. Bargh şi de P. Gallwitzer, în 2001, care discută despre voinţa automată în reglarea comportamentului şi de R. Custers şi H. Aarts, în 2010, care discută despre voinţa inconştientă a omului în realizarea scopurilor sale.

Dar, ca şi când acest lucru nu ar fi suficient, creierul omului dispune de un sistem de recompensă-pedeapsă, care susţine comportamentele care produc satisfacţie şi evită comportamentele şi factorii care produc insatisfacţie. Experienţele făcute pe animale au arătat că animalele cărora li s-au implantat electrozi în centrii plăcerii, s-au autostimulat până la epuizare. Acest sistem, al cărui mediator principal este dopamina, este implicat în reacţia de dependenţă, nu numai faţă de droguri, ci şi faţă de sex şi pornografie. Deci, în creierul nostru se află unele formaţiuni mai vulnerabile, care sunt exploatate de către cei care promovează pornografia.

Cantitatea excesivă de dopamină şi noradrenalină produse de suprastimularea sexuală sau de masturbare atrage după sine acţiunea enzimei monoamina oxidaza (MAO), care reduce dopamina şi noradrenalina, convertindu-le prin deaminare în DOPAL şi DOPEGAL. Astfel ştie creierul să se protejeze în faţa excesului acestor neurotransmiţători. Din păcate, însă, aceşti doi metaboliţi ai neurotransmiţătorilor amintiţi, DOPAL şi DOPEGAL, sunt extrem de toxici pentru celula nervoasă. Cercetările din ultimii 15 ani au demonstrat că aceste două neurotoxine joacă un rol esenţial în apariţia Parkinsonului, a bolii Alzheimer, a leziunilor corticale, a afecţiunilor cognitive. Produc, de asemenea, tulburări de dezvoltare mai ales la nivelul sistemului nervos şi o îmbătrânire prematură.

Glutamatul este deja celebru pentru efectul său neurotoxic. Atunci când ajunge să aibă un nivel ridicat, produce aşa-numita excitotoxicitate (excită celula nervoasă până o distruge) şi astfel generează moartea celulei prin apoptoză. Ce se întâmplă însă atunci când stimularea sexuală – cu tot ceea ce atrage aceasta după sine – produce o cantitate excesivă de glutamat în creier? În condiţii normale, excesul de glutamat este convertit de anumite enzime produse de ficat în neurotransmiţătorul GABA şi în glutathion, care, după încheierea actului sexual, contribuie la producerea de melatonină – hormonul somnului, ajutând astfel la refacerea organismului. Dacă însă ficatul este obosit, din cauza stresului unei suprastimulări sexuale – orgasme şi ejaculări repetate –, a băuturii şi a drogului, atunci enzimele necesare reducerii glutamatului vor lipsi, consecinţa fiind distrugerea celulelor nervoase de către acesta din urmă.

Pornografia creează o dependenţă de ordin chimic (psihofarmacologică).

Experienţele realizate cu tomograful cu emisie de pozitroni demonstrează că pornografia acţionează prin aceleaşi mecanisme neurologice ca şi drogurile şi chiar asupra aceloraşi zone din creier. Spre exemplu, când este puternic activată Zona Ventrală Tegumentară (VTG) se eliberează în creier o mare cantitate de dopamină. Acesta ar fi principalul mecanism prin care materialele pornografice şi drogurile generează dependenţa. Dopamina este neurotransmiţătorul care ne spune ce este important pentru noi, ne orientează atenţia, ne direcţionează energia către un comportament sau către un stimul care ar fi vital sau semnificativ pentru viaţa noastră.

Ciprian Buzner

Reclame
Acest articol a fost publicat în CUVÂNT ORTODOX. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la III. Creierul uman

  1. Radu - Marian zice:

    Am citit „creierul uman”. Să nu căutăm în lume ceea ce avem acasă! Grigore T
    Popa, în 1940 a scris cartea „Tensiunea nervoasă și boala secolului”. În carte sunt descrise: funcționarea creierului (cap. 1-5) și manipularea omului, acționând asupra creierului (cap. 6-8). Veți descoperi temelia manipulării în lume (și la noi)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s