Piaţa Washington

Henry James era newyorkez, aşa încât sentimentele ambigue, de dragoste şi ură în acelaşi timp, pe care le-a încercat întotdeauna faţă de ţara natală au îmbrăcat forma literară a unei anume atitudini faţă de New York şi locuitorii săi, o atitudine amăruie, care apare extrem de limpede în micul şi delicatul roman Washington Square.

Scriitorul simţea că America este un loc care trăieşte sub tirania banului, cu prea puţină preocupare pentru arte, un loc spre care evadează veşnic şi europeanul avid de îmbogăţire. Faptul îl face să aleagă să trăiască în Europa, acolo unde se aflau o civilizaţie veche şi toate semnele atâtor veacuri de cultură. Însă, ca şi eroina sa Isabel Archer, scriitorul însuşi va sesiza aspecte îmbucurătoare şi aspecte dureros amare în experienţa cunoaşterii în amănunt a Europei. Primul său roman, Roderick Hudson, surprinde chiar descompunerea sufletească a unui tânăr sculptor american stabilit în Italia.

Portretul unei doamne este o adevărată simfonie pe tema relaţiei dintre americani şi bătrânul continent, iar această simfonie arată clar că americanii buni – Isabel, de exemplu – suferă de boala emersoniană a mândriei inconştiente a copilului care-a avut întotdeauna ce mânca, drept care crede că îşi poate permite toate sfidările şi se simte chiar dator să denunţe orice fel de compromis, pe când americanii „răi” (cei stabiliţi în Europa) – Osmond şi Madame Merle – s-au prins atât de strâns în plasa păstrării aparenţelor civilizate şi mincinoase şi a coruperii esenţelor, încât şi-au pierdut memoria căminului şi inocenţa. Din perspectiva lui James, americanul, în ceea ce are mai bun, iar nu în vulgaritatea arivistului, este un personaj care nu a mâncat încă fructul oprit al cunoaşterii, spre deosebire de europeanul care, nu numai că a făcut-o, dar se şi adaptează din ce în ce mai bine la mâlul rezultat din renunţarea la paradis. Şi aşa se prezintă tema internaţională, cu diverse variaţiuni, în toate romanele lui Henry James.

Doar că aceasta nu este numai „tema internaţională”. Este un leitmotiv al autorului, cartea însăşi pe care a scris-o de sute de ori, în toate romanele sale de-a lungul vieţii, dovadă că a scris-o şi în Washington Square, unde tema internaţională nu apare deloc. Apare însă o tânără de un extrem bun simţ, care izbuteşte să reziste persecuţiilor unui tată ce pare hotărât să îi omoare inima, (dezamăgit de lipsa ei de calităţi deosebite), aburilor romanţioşi cu care este gata s-o otrăvească o mătuşă lipsită complet de simţul realităţii şi cererii în căsătorie a unui bărbat nedemn, care îşi dorea doar banii ei. O analogie, e drept forţată, dar revelatoare, ar putea sugera că domnişoara Catherine Sloper este omul chintesenţial al lui James, prins între o exigenţă proprie faţă de sine, imposibil totuşi de satisfăcut, ce îl împinge către binele şi perfecţiunea absolute (Dr. Sloper), o tendinţă de evadare sau o ignorare naivă dacă nu de-a dreptul prostească a răului (Lavinia Penniman) şi, în cele din urmă, atacul aproape imposibil de stăvilit al unei realităţi social istorice tot mai întunecate (Maurice Townsend).

Această luptă a Catherinei Sloper se desfăşoară chiar în „casa” ei şi a autorului, oraşul simbolizat prin inima sa, Piaţa Washington, ceea ce demonstrează, cred, o raportare mai gingaşă şi mai sensibilă decât s-ar putea ghici a autorului la teoriile sale despre cultură şi civilizaţie (ale Americii ca şi ale Europei). Spaţiul efectiv al Pieţei Washington a făcut parte dintr-un sat amerindian numit „Câmpul de tutun”, până prin anul 1790, când administraţia NEW York-ului a preluat şi a transformat terenul respectiv într-un cimitir. În jurul lui 1830, acelaşi spaţiu a devenit platformă pentru parade militare şi a fost înconjurat de un şir de case cu o arhitectură specifică Europei momentului respectiv (în una din aceste case a locuit se pare familia lui Henry James);  în secolul douăzeci – a devenit mai întâi loc de întâlnire pentru adepţii mişcării Beat, apoi o grădină publică oarecare, unul dintre multele parcuri newyorkeze.

Ioana Tătaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cultura. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s