Sburătorul – cenaclul şi revista (după nouăzeci de ani)

„Ceea ce caracterizează, în realitate, pe membrii esenţiali ai acestui cerc este individualismul şi respectul individualităţii…” (Eugen Lovinescu)

Dacă săptămâna asta n-ar fi fost ziua lui Camil Petrescu, aş fi uitat şi de începutul din 19 aprilie al Sburătorului. În privinţa asta semăn cu Cella Serghi: „pe Camil îl interesa tot, pe mine mă interesează numai el”. Iar Eugen Lovinescu se întreba despre ea dacă este sau nu mai puţin talentată decât Sorana Gurian… Cam ăştia erau oamenii.

Valentina Marin Curticeanu explică, în cartea ei dedicată activităţii criticului literar care a fondat Sburătorul, cum în perioada interbelică s-a construit în România proaspăt unită o dublă deschidere: către noi întrebări despre sine şi redefinirea specificului naţional, pe de-o parte, şi către restul lumii, către Europa şi civilizaţia ei pe de altă parte.

Epoca a trăit o reînflorire a mişcării tradiţionaliste româneşti, care în jurul anului 1900 se manifestase sub forma poporanismului şi sămănătorismului. În 1920, acelaşi tradiţionalism îmbrăca hainele propuse de revista Gândirea (ortodoxism, viziune blagiană, trăirismul grupării Criterion). Iar în acest climat, poate din nevoia unei replici sau a unui factor de echilibrare, a apărut Sburătorul lui Lovinescu, gândit conform celor două tendinţe native ale întemeietorului: o înclinaţie către sistem, rigoare, obiectivitate, ţinând de clasicism, compensată sau completată de o mişcare teoretic contrară, a sensibilităţii la nou şi a modernităţii. Titu Maiorescu dispăruse doar de puţină vreme şi Lovinescu simţea că disocierea valorilor pe care el o realizase era în pericol de a se pierde din nou „în favoarea unui model cultural a cărui carieră se încheiase.”

Programul cenaclului a fost numit modernism şi îşi propunea stimularea unei literaturi armonizate cu deschiderea către restul lumii şi cu schimbările din ţară; într-o primă etapă, până în 1922, Sburătorul nu s-a aflat propriu-zis sub ocrotirea unei formule literare. Practicau un modernism empiric, încurajau noul, căutau valoarea artistică, indiferent de culoarea ideologică sau teoretică a autorului. Au întâmpinat forme literare noi şi au reformulat judecăţi critice consacrate (referitoare la Brătescu Voineşti, Duiliu Zamfirescu sau Gala Galaction), stârnind astfel proteste şi polemici.

Însă critica pe care o practicau era suficient de elastică pentru a aprecia şi opere care nu „respectau programul”. Romanul Ion, de pildă, vorbea despre universul rural şi nu despre cel citadin, avea o construcţie clasică, necum experimentalistă, şi era de un epic covârşitor – drept este că respecta condiţia obiectivizării. Oricum, a fost consacrat de rândurile scrise în revista Sburătorul de către Eugen Lovinescu, într-un timp în care Iorga, Ibrăileanu şi chiar Arghezi îl ignorau sau îi negau valoarea.

Nucleul iniţial al cenaclului a fost alcătuit din Liviu Rebreanu, Ion Minulescu şi Victor Eftimiu, cărora li s-au alăturat pe parcurs colaboratori şi alţi membri: Ion Barbu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Mihail Sebastian, Felix Aderca, Ilarie Voronca şi Ion Pillat, precum şi criticii Vladimir Streinu, Perpessicius, Şerban Cioculescu.

Pe lângă teoretizarea unui nou fel de a scrie literatură, Sburătorul a fost un instrument al fixării statutului criticii şi al criticului literar, precum şi a coordonatelor morale şi a coordonatelor de logica argumentaţiei, ca principii ale polemicii – gen pe care Lovinescu îl va ilustra în publicistică şi în toate cărţile sale.

Ioana Tătaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cultura. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s