Contribuţii ctitoriceşti în Episcopia Râmnicului – secolul al XVIII-lea

„Sunt ctitori care n-au nici coronae de voievozi pe cap, nici gibele, nici trupul acopeit cu veşminte de brocart, nici anterii dublate cu mătase din Constantinopol, nu sunt nici boieri Cantacuzini, Creţuleşti, Buzeşti, Goleşti, Greceni, Măldăreşti, Ghiculeşti, ceea ce e cu totul nou şi neaşteptat ca ctitorie, sunt simplii ţărani, ţărănci şi popi”[1].

 

I. Tradiţie şi modernitate în manifestările culturale ale episcopilor vâlceni

Episcopia Râmnicului este una dintre cele mai vechi eparhii a Bisericii Ortodoxe Române, instituite cu însemnate rosturi, atât de ordin spiritual cât şi cultural, social, economic şi juridic din Ţara Românească, reprezintă, prin istoria ei zbuciumată, dar în acelaşi timp providenţială, binefăcătoare şi luminoasă, unul din marile capitole ale istoriei medievale şi moderne a poporului român[2]. Ţinut ce  prezintă particularităţi ctitoriceşti deosebite privind varietatea şi densitatea de monumente remarcabile ca arhitectură şi decoraţie interioară  dar şi exterioară[3].

 Era perioada de domnie a domnitorilor fanarioţi[4] în sec.XVIII şi de păstorire a mitropoliţilor greci, dar şi veac al „Luminilor”, cât si al unei manifestări folclorice, al cărui epicentru era Vâlcea. Manifestarea aceasta a stat cumva la baza modernităţii noastre burgheze din secolul al XIX-lea. Un rol important în această perioadă l-a avut tipărirea de carte românească de cult, tipărită la Buzău sub Damaschin „Dascălul” apoi al lui Climent, Grigorie, Chesarie citiorul ”Enciclopediei” franceze din neamul lui Halepliu. Dar pe lângă aceştia se pot număra episcopii greci – Filaret care era sprijinitorul lui Dionise Eclesiarhul şi al lui Naum Râmniceanu sau moreotul Nectarie. În timpul celui din urmă, ctitoriile vâlcene atât cele clericale cât şi cele ale micilor boieri, ating ca număr apogeul.

ierom. Nectarie


[1] Olga Greceanu , Specificul naţional în pictură, Ed. Idaco ”dar din har” 2010, p.69

[2] Gherasim Cristea, Episcop, Istoria Eparhiei Râmnicului, Ed. Comphis 2009, p. 27

[3] Răzvan Theodorescu, Episcopi şi ctitori în Vâlcea secolului al XVIII-lea, Ed. Patrimoniu, 2009, p.5

[4] Vasile Drăguţ, Arta Românească, Ed. Vremea,2000, p. 320

Acest articol a fost publicat în CUVÂNT ORTODOX. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Contribuţii ctitoriceşti în Episcopia Râmnicului – secolul al XVIII-lea

  1. Viorel Grecu zice:

    Interesant articolul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s