VI. Pornografie și delicvență

Pornografia face casă bună cu delicvenţa

„Un studiu recent realizat de cercetătorii de la FBI asupra a 36 de criminali în serie a dezvăluit că 29 dintre ei erau atraşi de pornografie, pe care o integrau în activităţile lor sexuale şi care includea crime cu violuri în serie. În SUA, unde materialele pornografice se vând în magazine cu un regim special, s-a constatat în mai multe cercetări că deschiderea unor astfel de centre în conexiune cu cluburi unde se face striptis creşte rata criminalităţii cu până la 270%. Rata violurilor creşte, însă, până la 506%, după cum s-a constatat în oraşul Phonix, Arizona.

Într-o metaanaliză care rezumă efectele pornografiei şi care a avut în vedere 33 de studii pe această temă, s-a constatat că expunerea la pornografie, fie că este violentă, fie că este nonviolentă a crescut violenţa sexuală.

Extrem de relevant este studiul realizat în Australia de Sud, unde liberalizarea pornografiei a adus o creştere cu 284% a violurilor. În aceeaşi perioadă, în altă parte a Australiei, în Queensland, unde legile erau mai conservatoare privind pornografia, creşterea violurilor a fost cu până la 23%.

Boli organice, psihice şi neurologice

Pornografia conduce, de asemenea, la apariţia unui număr mare de afecţiuni şi boli cauzate de dereglările survenite în funcţionarea sistemului nervos şi a celui endocrin.

Un adevărat torent de neurotransmiţători invadează creierul şi întregul organism pe perioada excitării sexuale produse de vizionarea de pornografie. Apar, aşadar, în cantităţi mai mari decât cele normale: dopamină, noradrenalină, adrenalină, glutamat, cortizon, testosteron, serotonină, prostaglandină E2, prolactin etc. În mod firesc, toţi aceşti neurotransmiţători şi hormoni sunt implicaţi în oricare act sexual, însă, în condiţii. Normale, în cantităţile necesare desfăşurării procesului extrem de complex ce presupune actul procreării. Însă, prin întreţinerea unei excitaţii sexuale anormale pe perioade lungi de timp, cu sesiuni mult mai dese decât poate organismul uman să suporte, consumul de pornografie afectează grav dinamica emisiei sau regresiei acestor mediatori ai actului sexual, dar şi a majorităţii proceselor psihice, nervoase şi organice.

Toate cercetările din domeniul dependenţei dovedesc că pornografia acţionează asupra aceloraşi zone corticale ca şi cocaina, heroina şi celelalte droguri de sinteză. Ea dereglează mecanismul emisiei de dopamină şi produce, ca atare, anxietate, depresie, slăbire a memoriei de scurtă durată, a atenţiei, a motivaţiei şi a concentrării, mergând până la tremur al membrelor şi atac de panică.

La aceste afecţiuni nervoase şi organice contribuie şi glutamatul, împreună cu neurotoxinele DOPAL, DOPEGAL. Acestea au un efect excitotoxic, adică influenţează distrugerea celulei nervoase. În condiţii normale, organismul dispune de mai multe mecanisme pentru a controla aceste procese distructive, însă acestea sunt ineficiente sau blocate pe fondul bombardamentului cu hormoni produs de excitaţia şi epuizarea sexuală induse de pornografie şi actele conexe acesteia.

Organic vorbind, din cauza excesului de cortizon, prolactină şi prostaglandină E2, pornografia, corelată cu masturbarea, provoacă slăbirea semnificativă a imunităţii, atât din cauza efectului adrenalinei, cât şi a prostaglandinului E2 şi al citokinelor. În mod vizibil, apar dureri de cap, gât, spate, mijloc şi în zona glandelor şi organelor sexuale. Se evidenţiază durerile articulare cauzate de inflamarea acestora.

În anul 2002, în urma unei meta-analize, L.K Dennis şi D.V. Dawson de la Universitatea din Iowa, S.U.A., au ajuns la concluzia că factorii de risc în apariţia cancerului de prostată sunt:

1. bolile infecţioase cu transmitere sexuală;

2. creşterea numărului de parteneri sexuali;

3. creşterea frecvenţei relaţiilor sexuale, peste trei pe săptămână, la vârstă adultă.

 De asemenea, într-un vast studiu iniţiat de University of Nottingham Medical School, la care au colaborat mai multe instituţii din Anglia şi întreaga lume, s-a ajuns la concluzia că un alt important factor de risc în apariţia cancerului de prostată îl constituie masturbarea. Din acest studiu rezultă că persoanele care se masturbează mai des fac cancer de prostată cu o probabilitate cu 79% mai mare decât persoanele care se masturbează rar. Iar cei care se masturbează moderat au un risc cu 70% mai mare de a dezvolta un cancer de prostată în comparaţie cu cei care nu se masturbează deloc.

La femei, cancerul de col uterin este, de asemenea, legat direct de natura comportamentului sexual. Din studiile întreprinse, rezultă că femeile care nu întreţin relaţii sexuale aproape că nu dezvoltă această formă de cancer.

Ciprian Buzner

Reclame
Acest articol a fost publicat în CUVÂNT ORTODOX. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s