Călin Emilian Cira – Convorbiri despre N. Steinhardt

Există o expresie pe care nu am cum s-o-nghit! Din ce în ce mai mult, plecând dinspre canalele media dar făcând legea prin redacțiile de top, problema lui „ăsta vinde, ăsta nu” a devenit lege pentru interesele din ce în ce mai ancorate în latura pragmatică a lucrurilor. Se căuta Paler, a început să se caute din nou Păunescu… și tot așa! Cine să fie următorul? Privind înapoi, suntem nevoiți să recunoaștem – a fost și o modă N. Steinhardt! Intrat chiar în manualele alternative, a fost pentru o bună perioadă de timp subiectul preferat al mediilor high-culturale ori ale cancelariilor de tot felul. Acum, din fericire, în ceea ce-l privește, a trecut momentul de extaz. Cei puțini (care au rămas pentru a-i întreține corect memoria) au înțeles că singura cale este aceea a unei ediții care să impună, anunțată eventual prin lucrări monografice sau eseistice documentate, dimpreună construind cât mai fidel portretul intelectual – duhovnicesc N. Steinhardt. Nu îmi doresc a fi greșit înțeles dar e o doză importantă de neseriozitate în felul în care „explodează” destinele. Presa culturală își așteaptă (la rândul ei) doza de scandal, nota discordantă care râcâie, surprinde neconvențional. Fără doar și poate, nu mai avem răbdare iar asta denotă lipsă de caracter. Poate vă mai aduceți aminte, cât de surprinși am fost când am parcurs memoriile lui Valeriu Anania sau ale Constanței Buzea? Câtă lume fremăta înainte de apariția impunătorului volum Adrian Marino? Exemplele pot continua la nesfârșit! Oripilat de o asemenea efervescență literară ce subzistă grație imoralității, mă declar deocamdată inamicul cărților-vedetă. Pe acestea prefer a le citi după un răstimp cuvenit!

Mi-am permis această introducere voit prea largă cu scopul de a-mi motiva opțiunea pentru cartea de convorbiri despre N. Steinhardt, apărută la Editura Eikon, 2010. Alături de alții, Călin Emilian Cira poate fi alternativa. Tânărul autor își asumă un drum greu, proiectat probabil de-a lungul mai multor etape. Volumul este prefațat de Ioan Pintea și mi-a adus aminte de formula acelor întâlniri memorabile din seriile ei l-au cunoscut pe…

Aflate așadar doar la primul volum, încă de acum, Convorbirile despre Nicolae Steinhardt reușesc să pună în relief adevărata importanță a fenomenului Steinhardt, nelimitându-se artificial doar la „Jurnalul fericirii”, ci inventariind din aproape în aproape un mod original de a fi. Cei intervievați sunt deopotrivă laici, clerici, oameni care au avut un rol capital în destinul părintelui Steinhardt sau care, dimpotrivă, au cunoscut mângâiere la vreme potrivită. Vrând, nevrând, pentru a păstra firescul discuțiilor, tânărul autor a ales să păstreze anumite informații cu un caracter redundant. Mai mult, nuanțând anumite puncte de interes, Călin Emilian Cira nu se lasă furat de ineditul unor afirmații, nu pică în banalitate. Nu de puține ori, intervievații săi refac aceleași legături ce s-au stabilit de-a lungul timpului între N. Steinhardt și realitățile existenței sale: convertirea, viața din temniță / viața de la mănăstire, biblioteca de la Rohia, securitatea, interesul pentru carte și pentru actul de cultură în general. Lista celor intervievați îi propune pe Mina Dobzeu, Virgil Bulat, Justinian Chira, Serafim Man, Emanuil Rus, Vasile Filip, Virgil Ciomoș, Cornel Cotuțiu, Ioan Pintea, Adrian Popescu, Aurel Podaru, Vasile Manea, Alexandru Vlad, Aurel Codoban, Ștefan Iloaie, Nicolae Băciuț, Vasile și Doina Cormoș, Florian Razmoș, Maria Cogălniceanu, Iosif Viehmann, George Ardeleanu, Florian Roatiș, Macarie Motogna. Repet, în ciuda unui număr destul de mare a celor intervievați, volumul reușește în chip fericit să refacă, fie și pentru o primă treaptă, drumul dinspre temniță către libertate.

În paginile cărții se regăsesc aspecte detaliate cu privire la întâlniri memorabile (personal am fost interesat de cele cu Dumitru Stăniloae, Paulin Lecca, Anton Dumitriu), la lupta pe care a dus-o omul Steinhardt cu un sistem social diabolic. Virgil Bulat își motivează alegerea pentru singurele două cărți cu adevărat aparte în destinul culturii noastre – „Jurnalul fericirii” și „Luntrea lui Caron”. Același argumentează importanța eseului „Catarii de la Păltiniș” – de altfel, legătura dintre Noica și Steinhardt apare de mai multe ori comentată în paginile cărții. Nu avem cum trece peste paginile ce ne explicitează legătura dintre Steinhardt și Rohia ori peste fragmentul referitor la delicata rugăciune a inimii: „Steinhardt nu a avut nici o influență asupra mănăstirii. Să fie clar, mănăstirea și călugării nu au avut ce învăța de la Steinhardt. Nu a avut nici o influență dintr-un anume punct de vedere. A avut un mare prestigiu care s-a revărsat și asupra mănăstirii. […] A fost un om care a împodobit prestigiul mănăstirii dar nu a avut el influență asupra mănăstirii. Mănăstirea a avut însă influență totală asupra lui. Pentru că mănăstirea cu stilul ei de viață l-a făcut ca să gândească mai în profunzime problemele teologice pe care le cunoștea” (Justinian Chira); „Era un lucrător ascuns al rugăciunii inimii, rugăciune legată de o anumită tradiție menită a te lega de un Părinte a cărei menire era tocmai aceea de a-ți transmite duhul acestei rugăciuni, dimpreună cu acompaniamentul necesar pentru a nu rătăci pe acest dificil drum. Părintele Bendedict Ghiuș de la Mănăstirea Cernica, unul dintre cei trei ucenici (poate cel mai discret) al călugărului rus Ivan Kulîghin…” (Virgil Ciomoș)

Multe altele se auto-instituie în motive întemeiate de a nu scăpa acest prim volum. Pe mai departe, rămânem în așteptarea celui de-al doilea, presupun fără greșeli de ortografie penibile, care să scadă din aspectul final. Peste toate, tânărul autor merită toate laudele – odată pentru efortul fizic de a transcrie orele de convorbiri, mai apoi pentru finețea și aspectul „lin” pe care le-a imprimat acestor interviuri.

Marius Manta

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în CUVÂNT ORTODOX. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s