Siluan Popescu: Spre Emaus – XI. În zadar Mă cinstesc, învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti

Întâlnim în biserică și obiceiuri și rânduieli ce ni se par curioase, iar uneori chiar dubioase și nu știm cum să ne raportăm la ele. Pentru aceasta e nevoie să știm exact ce este Sfânta Tradiție, care sunt obiceiurile și datinile care fac parte din Ea și care sunt doar obiceiuri locale, lucruri omenești sau chiar diavolești.

Trebuie spus clar și hotărât că nu tot ceea ce se întâmplă în orice biserică este potrivit voii lui Dumnezeu. Îmi vine acum în minte o practică care este și astăzi întâlnită în cadrul slujbelor la unele biserici și care a fost condamnată cu multe secole în urmă, este vorba de deschiderea Sfintei Evanghelii de către credincioși după sau în timpul săvârșirii Tainei Sfântului Maslu și interpretarea în ”duh profetic” a textului evanghelic. În acest sens Lector univ. dr. Octavian Pop ne spune că prezicerea prin «sortes sanctorum» (sorţii sfinţilor), ceea ce însemna să deschizi la întâmplare Sfânta Evanghelie, epistolele pauline, cărţile profeţilor şi să consideri prima frază citită acolo drept profeţie s-a interzis prin aplicarea pedepsei cu excomunicarea la sinodul din Asde, în 506. (Divinaţia în orientul apropiat antic, p.29).

Vă spuneam că Sfânta Tradiție are un aspect fix sau statornic și unul dinamic. Aspectul fix cuprinde fondul Tradiției apostolice fapt pentru care se numește: tradiția dumnezeiască apostolică. El a fost fixat în scris de Biserică până la sfârșitul perioadei sinoadelor ecumenice și se refereră la o perioadă de timp foarte precisă, perioada apostolică, care începe la Cincizecime și se încheie odată cu moartea ultimul apostol, Sfântul Ioan Evanghelistul. Dacă vrem să știm ce cuprinde tradiția dumnezeiască apostolică trebuie să consultăm următoarele documente:

  1. Hotărârile dogmatice ale sinoadelor ecumenice și ale sinoadelor locale aprobate de sinodul VI ecumenic
  2. Simbolurile și mărturisirile de credință ale Bisericii primare
  3. Mărturisirile de credință și catehismele mai noi ale Bisericii
  4. Canoanele apostolice și ale Sfinților Părinți
  5. Scrierile Sfinților Părinți
  6. Cultul divin, cuprins în cărțile de slujbă
  7. Monumentele de artă bisericească
  8. Datinile, obiceiurile și practicile Bisericii.

Cuvântul lui Dumnezeu trebuind explicat și adâncit în înțelesurile lui tuturor generațiilor de credincioși până la sfârșitul veacurilor s-a dezvoltat și se dezvoltă și un aspect dinamic al Sfintei Tradiții. Dacă dumnezeiasca tradiție apostolică face parte integral din Sfânta Tradiție, în ceea ce privește aspectul dinamic trebuie subliniat că din toate practicile, obiceiurile ori învățăturile pe care le întâlnim în viața bisericească doar acelea fac parte din Sfânta Tradiție care au fost confirmate în mod oficial și autoritativ de către Sfânta Biserică. Amintesc acum o practică din zilele noastre pe care sunt sigur că Biserica nu numai că nu o va confirma ci chiar va fi nevoită să o condamne, anume aceea ca credincioșii să se intindă pe jos în drumul preotului ieșit cu Darurile pentru ca acesta să treacă peste ei.

În ultimele săptămâni am vorbit despre modul în care Dumnezeu se descoperă omului. De săptămâna viitoare vom urmări căile prin care omul poate primi această descoperire.

Numai bine!

Siluan Popescu

Sursa: CUVANT ORTODOX

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în CUVÂNT ORTODOX. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s