Pomenirea icoanei facatoare de minuni a Maicii Domnului Ierusalima

Istoria acestei icoane a Maicii Domnului de la Ierusalim sau Ierusalima, asa cum o cunosc cei mai multi, este strans legata de convertirea Sfintei Maria Egipteanca. Despre aceasta Preacuvioasa Maica, praznuita de Biserica noastra in fiecare an la 1 aprilie, stim din Vietile Sfintilor ca a avut o tinerete murdara, petrecuta in desfranari ce depaseau orice inchipuire. Aici se povesteste ca tot din dorinta de a petrece si de a se desfrana, ea a calatorit cu mai multi barbati care se indreptau spre Locurile Sfinte de la Ierusalim pentru praznuirea inaltarii Sfintei Cruci, si ca de ziua acestui praznic, impreuna cu multime de oameni, s-a straduit si dansa sa intre in biserica. Dar o putere nevazuta o impingea inapoi. Toti credinciosii izbuteau sa intre, numai ea ramanea in pridvor, retinuta de o putere dumnezeiasca. Si facand incercare de mai multe ori si neizbutind, plina de rusinare si deznadejde, si-a dat seama de viata ei pacatoasa.

Atunci darul lui Dumnezeu atingandu-se de ochii inimii sale si luminandu-i, a inceput sa-si dea seama ca pentru grozavia pacatelor sale nu i s-a dat voie a intra in biserica si a vedea cinstitul Lemn al Sfintei Cruci. Asa a inceput plansul si pocainta Mariei. Deci luand-o chezasa pe Preacurata – pe care o vazuse frumos zugravita in icoana – ca de o va lasa sa intre isi va schimba viata, si-a dobandit dorirea. Ea a putut intra in biserica, fara a mai fi oprita, inchinandu-se si sarutand cu frica Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci. Apoi, plecandu-si genunchii inaintea acestei icoane a Nascatoarei de Dumnezeu, a rostit aceste cuvinte: „O, Fecioara pururea fericita, Stapana de Dumnezeu Nascatoare, iti multumesc din toata fiinta pentru ca ai aratat spre mine a ta preabuna iubire de oameni si de nevrednicele mele rugaciuni nu te-ai ingretosat, caci am vazut slava care, pe dreptate, cu nevrednicie-mi era mie, desfranatei, sa o vad. Dau deci slava lui Dumnezeu, Celui ce prin tine primeste pocainta pacatosilor. si ce sa gandesc sau sa zic mai mult eu, pacatoasa? Acum este vreme, Stapana, a implini ceea ce prin mijlocirea ta am fagaduit. Acum povatuieste-ma ori unde voiesti, si tu sa-mi fii mie de aici inainte invatatoare spre mantuire, povatuindu-ma la calea pocaintei”. Acestea graindu-le, a auzit: „De vei trece Iordanul, buna odihna vei afla!”. Si cautand spre icoana Maicii Domnului, cu lacrimi a strigat catre dansa: „Stapana, Stapana, de Dumnezeu Nascatoare, nu ma lasa pe mine, pacatoasa”. Dupa rostirea acestor cuvinte a luat trei paini cu sine si trecand Iordanul s-a afundat in pustia cea mare, unde a petrecut patruzeci si sapte de ani, fara sa vada chip de om, hranindu-se cu verdeturile sarace ale pustiei si suferind ispitiri si lupte cumplite din partea vechilor patimi si ale demonilor. Dar cu darul lui Dumnezeu si cu ajutorul Maicii Domnului, pe care o chema neincetat in ajutor, a biruit toate ispitele, savarsindu-si cu bine calatoria acestei vieti.

Sursa: IGNUS

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Calea fericirii (Morala), Rugaciune si cult (Liturgica), Sfinti, TEOLOGIE SISTEMATICA și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s