XVIII. Opriţi-vă şi cunoaşteţi

Pentru că am încheiat o altă etapă a parcursului nostru m-am gândit ca înainte de a merge mai departe să ne oprim la malul mării pe înserate şi, sub adierea uşoară a brizei, să ne aducem aminte cele pe care le-am descoperit împreună până acum.

După ce am aflat ce înseamnă să crezi în Dumnezeu şi ne-am răspuns ce înţelegem în sensul cel mai strict când spunem „Dumnezeu”, am menţionat care sunt argumentele raţionale prin care ne explicăm credinţa.

Am subliniat apoi că, deşi avem suficiente argumente raţionale, totuşi, în ultimă instanţă, credem pentru că Dumnezeu ne-a oferit acest dar şi noi am vrut să îl primit.

Aşa cum era firesc am arătat importanţa darului credinţei menţionând beneficiile pe care le aduce vieţii noastre. Dintre acestea am observat trei ca fiind cele mai importante şi ne-am oprit în mod special asupra faptului că prin credinţă aflăm calea către fericire şi primim puterea să o parcurgem.

După ce am aprofundat ce înţelegem prin fericire am urmărit modurile prin care Dumnezeu ne vorbeşte pentru a ne duce la ea: Revelaţia naturală şi Revelaţia supranaturală. Am înţeles că în cadrul Revelaţiei naturale Dumnezeu ne vorbeşte prin întregul univers, iar în cadrul celei supranaturale ne vorbeşte ca Persoană şi prin persoane.

Revelaţia supranaturală am spus că are două căi de transmitere, două modalităţi prin care a ajuns la noi, Sfânta Scriptură (Biblia) şi Sfânta Tradiţie şi am cunoscut, în linii mari, ce cuprinde fiecare din ele.

Apropierea noastră de Dumnezeu, apropierea noastră de fericire, nu presupune doar ca El să ne vorbească ci şi efortul nostru de a înţelege, reţine şi aplica ceea ce ni se descoperă. Cu alte cuvinte, pentru a înţelege ceva nu e suficient ca cineva să ne explice ci e nevoie şi de capacitatea şi voinţa de a face acest lucru. Această capacitate o primim tot de la Dumnezeu prin rugăciune şi prin punerea în practică a ceea ce am înţeles.

Efortul de a asimila mesajul Revelaţiei se constituie într-un urcuş în cadrul căruia putem observa şapte trepte care sunt şi căi de cunoaştere ale lui Dumnezeu. Am arătat că, deşi au o ordine logică specifică, cineva poate fi ridicat pe una superioară fără să le fi parcurs pe celelalte şi că, de fapt, ele se completează reciproc. Despre cea mai înaltă dintre aceste căi de cunoaştere, cea mistică, am discutat ultima dată, iar de acum vom încerca să descoperim tot mai multe despre Dumnezeu din Revelaţia naturală şi cea supranaturală.

De săptămâna viitoare vom zăbovi asupra faptului că Dumnezeu este Unul, Personal şi, mai ales, Întreit în Persoane, dogma Sfintei Treimi fiind cea mai importantă în cadrul credinţei noastre.

Nădăjduind că această recapitulare a fost binevenită, vă îndemn să îmi adresaţi orice întrebare vă frământă cu privire la dreapta credinţă, fie pe adresa redaţiei, fie pe blogul CuvantOrtodox.Ro şi ea va fi abordată în cadrul acestei rubrici.

Numai bine!

Siluan Popescu

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Dreapta credinta (Dogmatica), TEOLOGIE SISTEMATICA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la XVIII. Opriţi-vă şi cunoaşteţi

  1. Doamne ajuta MULTUMESC

  2. Pingback: Siluan Popescu: Spre Emaus – Opriţi-vă şi cunoaşteţi « Invitaţie la Ortodoxie

  3. Pingback: Siluan Popescu: Spre Emaus – Opriţi-vă şi cunoaşteţi « CUVÂNT ORTODOX

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s