I. Scurtă privire istorică asupra comunismului european

Potrivit Dicţionarului Explicativ al limbii române (DEX ‘98), comunismul este o doctrină socială, politică şi economică, constituită pe principiul abolirii proprietăţii private şi al instaurării proprietăţii colective pe baza căreia se dorea înfăptuirea societăţii comuniste. Vom realiza mai întâi o scurtă prezentare a evoluţiei politice a comunismului pentru ca apoi să revenim, mai pe larg, asupra conceptului şi conţinutului doctrinei.

Comunismul este moştenirea secolului XIX către cel următor ce s-a născut pe terenul pregătit de revoluţia franceză de la finele secolului XVIII. El „exprimă până la un punct dezamăgirea că proclamării libertăţii, egalităţii şi fraternităţii în 1789 nu i-au urmat şi faptele pe măsură, că răsturnarea vechilor raporturi de putere între plebe şi aristocraţie se vedea zădărnicită de dezvoltarea raporturilor de producţie dintre muncitori şi proprietari caracteristice industrializării. Mizând înainte de toate pe exploatarea forţei de muncă, noua aristocraţie industrial-capitalistă părea să continue şi chiar să consolideze modelul social ierarhic considerat depăşit.”[1]

Revoluţia industrială a dus la cristalizarea în jurul anului 1850 a  două consecinţe centrale: mişcarea muncitorească şi socialismul, pe de o parte; crizele economice pe de alta. Organizarea muncitorilor industriali, numiţi de către conducătorii lor „proletari”, s-a realizat urmând două direcţii: cea sindicală şi cea a partidelor. Începuturile socialismului le regăsim în Franţa, după anul 1830, iar primele sindicate au apărut în Anglia (1825).[2]

Primul centru în care intelectualii (cel mai adesea burghezi) au vrut să devină purtătorii de cuvânt ai proletariatului a fost Franţa, fără a fi nevoie să se organizeze în partide sau sindicate. După anul 1815 muncitorii şi cărturarii germani emigrează în Franţa, ţară mult mai bogată, şi constituie baza organizaţiilor secrete germane din exil – Liga exilaţilor (1834); Liga celor drepţi, ca aripă radicală a primei (1836), din care se va desprinde mai târziu la Londra Liga comuniştilor (1847), condusă de Marx şi Engels.[3]

Mişcările socialiste eşuează în Franţa şi Anglia. În primul caz prin înfrângerea muncitorimii franceze în bătălia din iunie de la Paris (1848), iar în al doilea caz din cauza  întăririi statului de drept şi constituţional pe fondul creşterii economice, care vor deveni o alternativă la revoluţie. În acest context Germania este propulsată la statutul de centru al mişcării socialiste.

Partide socialiste sunt fondate în multe state europene: Franţa (1879), Germania (1890), Italia (1891), Polonia (1892), Anglia (1893), Rusia (1898), Austria (1899). Aceste partide vor încerca să se organizeze la nivel internaţional constituindu-se Internaţionala I şi Internaţionala II, dar eforturile lor vor fi zădărnicite de izbucnirea primului război mondial (1914).[4]

Văzut ca o catastrofă originară a secolului XX, primul război mondial şi-a manifestat efectele revoluţionare şi zguduitoare asupra întregii lumi. Instituirea comunismului pe teren naţional prin Revoluţia rusă din octombrie (1917) şi, în contrapartidă, a fascismului, la început în Italia (1922), iar apoi în Germania (1933) constituie cea mai importantă urmare directă a sa, care îşi va prelungi influenţele până în contemporaneitate.[5]

Al doilea război mondial va produce o sfărâmare a întregului sistem european, ale cărui frânturi se vor vedea legate în Est şi Vest în sisteme mondiale rivale: comunismul şi capitalismul.

Sistemul comunist european se va prăbuşi între anii 1989-1991. „Polonia a fost primul stat din Europa de Est în care, la alegerile din 4 iunie 1989, comuniştii sunt învinşi. Pe 24 august, Tadeusz Mazowiecki, consilier al sindicatului Solidarnosc, a devenit primul şef de guvern care nu era comunist din fostul bloc sovietic.

În luna august 1989, mii de germani din RDG asediază reprezentanţa RFG din Berlinul de Est şi ambasadele din Ungaria şi Cehoslovacia, cerând azil politic.

Ungaria decide în primăvara anului 1989 să desfiinţeze 246 de kilometri din graniţa cu Austria, iar Rusia nu se opune. Pe 11 septembrie, Ungaria desfiinţează frontiera austriacă. La jumătatea lunii octombrie, 50.000 de germani trecuseră în Austria, prin Ungaria. Pe 25 noiembrie Partidul Comunist este îndepărtat de la putere.

Pe 7 octombrie, cu ocazia vizitei lui Mihail Gorbaciov la Berlin, au loc primele manifestaţii de protest. Conştient de tensiune, preşedintele rus le cere conducătorilor RDG o reformă. După numai două zile, pe 9 noiembrie, cade Zidul Berlinului.

În Bulgaria, Todor Jivkov este îndepărtat de la conducerea ţării pe 10 noiembrie.

Înfruntările dintre poliţie şi studenţi marchează începutul Revoluţiei de Catifea din Cehoslovacia, pe 17 noiembrie. După 41 de ani de comunism, pe 29 decembrie, disidentul şi omul de teatru Vaclav Havel este ales la conducerea Cehoslovaciei.

Primele manifestaţii anticomuniste din România sunt înăbuşite în sânge la Timişoara, pe 17 decembrie. Pe 22 decembrie preşedintele Nicolae Ceauşescu este arestat, iar pe 25 decembrie este judecat şi executat, împreună cu soţia sa.

În decembrie 1990, puterea comunistă din Albania autorizează primul partid de opoziţie, după 45 de ani.

Pe 7 februarie 1990, Comitetul Central al Partidului Comunist Sovietic a fost de acord să renunţe la monopolul puterii, iar republicile constituente ale URSS-ului au început să-şi impună suveranitatea naţională. Pe 25 decembrie 1991, Mihail Gorbaciov a demisionat din funcţia preşedinte al URSS-ului şi i-a predat puterea lui Boris Elţîn. În ziua următoare, Sovietul Suprem a votat pentru autodizolvarea sa şi a abrogat declaraţia din 1922, care stabilea în mod oficial existenţa URSS. Până la sfârşitul anului, toate instituţiile oficiale sovietice îşi încetaseră activitatea.”[6]

Siluan Popescu

BIBLIOGRAFIE

1. A. Axelrod şi C. Phillips, Dictatori şi tirani, Editura Lider, Bucureşti, 1995

 2. Imanuel Geiss, Istoria lumii din preistorie până în anul 2000, traducere Aurelia Cojocea, Editura All, Bucureşti, 2002

 3. Karl Marx şi Friederich Engels, Manifestul Partidului Comunist, Editura Nemira, Bucureşti, 2006

 4. K. Marx şi F. Engels, Scrisori despre „Capitalul”, Editura de stat pentru literatură politică, Bucureşti, 1955

 5. Marx, Engels, Lenin, Despre comunismul ştiinţific, Editura Politică, Bucureşti, 1964

 6. Paul Johnson, O istorie a lumii moderne, Humanitas, Bucureşti, 2003

 7. Radu Preda, Comunismul – o modernitate eşuată, Editura Eikon, Cluj.Napoca, 2009

 8. V. I. Lenin, Opere alese, 1970, Editura Politică

 9. Magda Ghiorghiţă,              http://www.realitatea.net/cortina-de-fier–dupa-20-de-ani–cronologia-caderii-blocului-comunist_658087.html, 26.03.2010


[1] Radu Preda, Comunismul – o modernitate eşuată, Editura Eikon, Cluj.Napoca, 2009, p. 31

[2] Imanuel Geiss, Istoria lumii din preistorie până în anul 2000, traducere Aurelia Cojocea, Editura All, Bucureşti, 2002, p. 419

[3] Idem p. 421

[4] Imanuel Geiss, Istoria lumii din preistorie până în anul 2000, traducere Aurelia Cojocea, Editura All, Bucureşti, 2002,  pp. 421-422

[5] Idem, p. 472

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în CUVÂNT ORTODOX. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la I. Scurtă privire istorică asupra comunismului european

  1. Hristos a Inviat! blogul dvs. a fost inscris pe http://www.blogosferaortodoxa.blogspot.com/
    Catalog de bloguri creştine ortodoxe, ştiri de pe site-uri şi bloguri ortodoxe.
    Urmariti Blogosfera Ortodoxa pentru ca sa fiti la curent cu stirile din intreaga Ortodoxie!

    • Vă propunem un schimb de banner pentru o perioadă de o lună. Apoi vom modifica şi vom trece la schimb de link. Banner-ul (150×150) să fie localizat în colţul din drapta sus al blogului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s