Minuni ale Maicii Domnului

Strigând la Maica Domnului

  Între anii 1951-1952 se picta biserica din satul Colmegeşti-Vâlcea. Pe schelă, între pictori lucra şi pictorul Marin Stăndulescu din satul mai sus numit.

Printre altele el adesea spunea vorbele acestea: ,,În viaţa mea am fost un păcătos, însă am avut mare evlavie la Maica Domnului, cum am şi acum. Când pictez o icoană cu chipul Maicii Domnului, mă rog ei să mă ajute să o pictez, cu toate că sunt păcătos”.

Iată însă că într-o zi, pe când Marian Stăndulescu picta acoperişul de deasupra turlei bisericii, a călcat greşit şi s-a prăbuşit de pe schelă, de la o înălţime de 25-30 metri. Toţi credeau că a şi murit. După zece minute însă, el a deschis ochii, deşteptat ca dintr-un vis şi a spus:

– Daţi-mi o cană cu lapte să beau.

Cei din jur, făcându-şi cruce l-au întrebat:

– Cum ai scăpat cu viaţă, frate Marine?

Şi el a răspuns:

– În clipa când cădeam de pe turn, m-am rugat cu credinţă Maicii Domnului zicând;

Maica Domnului, ajută-mi! Şi îndată am simţit sub mine ca nişte aripi, care mă sprijineau până ce am ajuns jos.

După ce a băut cana cu lapte, pictorul Marin Stăndulescu a urcat din nou pe schelă şi a lucrat până seara târziu.

O creștină a fost înviată de Maica Domnului, spre a-și spovedi păcatele

O creştină a fost înviată de Maica Domnului spre a-şi mărturisi păcatele.

Povesteau bătrânii de pe valea Bistriţei că prin anii 1934-1935, în satul Izvorul Muntelui, Ceahlău, s-a petrecut un fapt cu totul neobişnuit.

O fată din sat, cam de 20 de ani, necăsătorită, păştea oile pe munte. Iar din lucrarea vrăjmaşului, un cioban a căzut cu dânsa în păcat. Fiindu-i ruşine să n-o afle părinţii, şi-a ucis mai înainte de vreme pruncul. Apoi, ruşinându-se şi de preotul satului, nu şi-a mărturisit acel greu păcat al desfrânării şi uciderii.

Însă sufletul acesta avea mare evlavie la Maica Domnului, înaintea căreia se ruga şi plângea ziua şi noaptea, să-i ierte păcatul acesta şi să-i ceară milă de la Domnul. După câţiva ani, fata s-a îmbolnăvit şi a murit. A treia zi a venit preotul şi mult popor şi s-a început slujba de înmormântare. După terminarea trisaghionului şi a praznicului în familie, pe când să pornească cu moarta spre biserică, iată că se deşteaptă răposata, mişcă puţin capul şi începe a striga:

– Părinte, părinte, vino încoace… nu te teme! Cu sfinţia ta am treabă… Eu am făcut un păcat mare în viaţă şi m-am ruşinat să-l spovedesc. Dar pentru că am avut evlavie la Maica Domnului, ea s-a rugat pentru mine înaintea Mântuitorului şi mi-a trimis sufletul în trup, ca să-mi spovedesc păcatul pe pământ, căci pe pământ l-am făcut…

Lumea uimită, s-a retras afară, iar fata s-a mărturisit la preot de păcatele sale, cu multe lacrimi. Apoi rudele au îmbulzit-o în jurul sicriului, cu tot felul de întrebări:

– Cum este dincolo? Ce ai văzut acolo? Ai văzut fericirea raiului? Dar muncile iadului?

– Cum este dincolo, nu pot să vă spun. Atât vă pot spune, că aşa cum este aici, pe pământ, unde fiecare este scris la primărie cu tot ce are, tot aşa şi dincolo, fiecare este scris cu tot ce a făcut, bun sau rău… Vă rog cu lacrimi, să vă spovediţi fiecare de toate păcatele, că ce se dezleagă pe pământ, se dezleagă şi în cer… Dincolo nu mai este pocăinţă şi nici Maica Domnului nu se roagă pentru păcătoşi. Tot ce aţi făcut pentru mine, rugăciuni şi pomană, sunt primite. Continuaţi! Şi a adormit din nou răposata.

Sursa: Popas duhovnicesc

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Calea fericirii (Morala), Sfinti, TEOLOGIE SISTEMATICA și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s