Se pare că n-aţi înţeles rezumatu’!

Încep acest articol cu un episod de umor pur românesc  trăit și povestit de Dan Puric într-una din conferințele pe care domnia–sa le ține prin țară: «Aveam un mașinist care se-mbăta, un recuziter, care săracu, când începea spectacolul i se inversa creierul și începea să mute obiectele. Dar se ascundea așa. Înțelegeți? Putea acuma să vină și să ne ia masa, în timp ce stam pe scenă de vorbă. Mi-a și luat-o odată, de două ori. Era absolut excepțional. Eu m-am îndrăgostit de ăsta pentru că ăsta mă învăța improvizația. Jucam la Iași într-o scenă de dragoste, pe scenă era un pat și o masă, eu stăteam pe pat și el vine cu piulița în buzunar și ia masa. Cinci minute s-a aplaudat, vă dați seama că a fost o nenorocire, si i-am zis: „Unchiule mai lasă-ne mobila puțin.”

Sau  la Tecuci sala plină pe vremea lui Ceaușescu, mă certam acolo cu colegul meu pe scenă, și deodată sala în hohote de râs, am crezut că e un ropot de cai care vine peste mine, o demență era, o isterie, zic: „ce s-a întâmplat?”; și-am văzut ce s-a întâmplat, ăla mi-a demontat zidul din spate ușor și-a plecat cu el  tot  așa ușor… și c-a plecat nu-i nimic, dar în spate erau doi mașiniști care mâncau pe reșou costiță cu fasole. O nenorocire. Mașiniștii au rămas tâmpiți. Se uitau  și aruncau cu fasolea unul la altul și am zis „Doamne mare-i  lucrarea Ta.”; toți râdeau cu lacrimi, îi luai cu salvarea.

Iar cel mai tare l-a pedepsit pe un fost securist care era  activist de partid și directorul teatrului. Ştiți că ăştia, comuniștii, au umplut țara de directori de teatru, de șefi, România era plină de șefi, și șefii sunt șefi și acasă, și cu nevasta, și-n pat, numai când moare devine om, dar în rest, el și când se spovedește e  director: „Părinte… am trei greșeli dintre care două absolvabile.” „Da? Vă  rog.” În contextul ăsta directorul  juca rol de director, că ce putea juca un director? Director într-o piesă de Aurel Baranga și sala plină de …, era premieră, și la premieră veneau numai țoapele alea coafate așa cu sarmale în cap și  securiști din ăștia care nu știau să râdă, râdeau numai în pungă, acasă, că nu le  dădea  voie pe linie de partid, ei trebuia să fie serioși, mi-a mai zis mie unul: „Am fost la spectacol și am vrut să râd dar n-am râs.” „De ce?” „Nu m-a lasat nevasta.” Dar revenind : Scena începea cu o secretară zicând: „Tov. Director, la noi în secție, tov. Preda își bate joc de angajați. „Las tovarășa că dăm un telefon.”; așa era prima scenă. Cortina era trasă, ăștia aveau emoții, și apare Papașă, așa-l chema pe mașinist, și ăsta a luat telefonul. Și zice directorul: „ce faci mă cu telefonul? Luați-vă bețivul ăsta de aici! Măi nesimțitule, lasă telefonul aici! Papașă lasă telefonul și a plecă. Dar a plecat și-n mentalul  lui a zis: sunt sabotat, nu sunt lăsat să-mi fac… treaba. Și-a prins el 5 secunde de dezordine mintală a eternului nostru director, și când era ăla cu spatele tot l-a furat. Și s-a deschis cortina și a început piesa. Vine secretara: „Tov. Director, la noi în secție tov. Preda își face de cap.” „Lasă tovarășa că o să dăm un… și ioc telefon. S-a întors cu spatele și încet: „Telefonu,telefonu.” Ăia au început să fugă după Papașa: telefonu, l-au prins pe ăla și  ce-a văzut publicul? Publicul a văzut o ușă cum se deschide și pe Papașa care întindea telefonu. Și directorul: „Dobitocul dracului.” Și pe Papașa zicând: „A, mă faci dobitoc?” și i l-a luat înapoi. Directorul înnebunit: „Băi dobitocule, tu te pui cu mine, tu știi câte cărți am citit? „Da domnule director, dar se pare că n-ați înțeles rezumatu.” Vă dați seama ce-a fost în sală?»

Umorul  este excepțional. Umorul, nu bășcălia. Umorul nu rănește, umorul vindecă, spune că greșești: băi tăticu ești dus cu pluta, stai liniștit acolo.

În vremurile astea grele, umorul rămâne principala și azi, din păcate, cam singura armă aflată la îndemâna românului. Bășcălia este a ateilor. La bășcălie îți bați joc de oricine, de Dumnezeu, de mama ,de Eminescu…, ăla n-are nimic sfânt în el. Bășcălia e a mitocanului care trece în jeepan de 50- 100 de mii de euro într-o zi ploioasă pe lângă un țăran și-l udă tot , intrând intenționat  într-o baltă, râzând în sinea lui și zicându-și: ”ce l-am făcut pe țăranu ăsta în opinci.”  Băi vorbitorule de limbă română, dacă nu era țăranul ăsta în opinci aici, tu învățai acum germana  cu dicționarul pe genunchi. Dar… prostul  nu e prost destul dacă nu e și fudul.

Bășcălie e atacul dur al intelectualilor de mâna a doua (nu  folosesc  second hand, că bășcălia e importată de la americani după părerea mea) la adresa lui Eminescu, culmea, în anul Eminescu. Că cică ”e un poet romantic, care e cam depășit în timpurile noastre.” A le voastre da, ale noastre nu! Voi sunteți cozi de topor, care promovați nonvaloarea, voi ăștia care faceți așa zisa deconstrucție critică și puneți semnul egal între Eminescu și Adrian Copilul Minune.

Bășcălie e să faci manuale alternative despre istoria poporului român, în care menționezi nume a tot felul de nonvalori de după 89, dar nu sufli o vorbă de crucificații din închisorile comuniste.

Bășcălia e însoțită întotdeauna de mult tupeu, e un fel de golănie civilă, și cel mai tare promotor al bășcăliei e televizorul. Aici găsești  la oră  de maximă audiență, pe tot felul de canale de limbă română, tot felul de ”intelectuali” care au cunoștiințe dar n-au cunoaștere. Băi deștepților, Eminescu mai întâi de toate a fost o conștiință (aveți habar ce-i aia?). Eu n-am istorie alternativă, eu am o singură istorie, înapoi cu voi la voievozi, la demnitate… Mitici ai  lui Caragiale. Degeaba aveți frigiderul plin dacă aveți sufletul  gol. Mai scutiți-ne cu prezența voastră pe micile ecrane, cu mișto-ul vostru de două parale, și lăsați-i pe adevărații intelectuali să se exprime. Ne-am săturat să faceți mișto de paiul din ochiul nostru. Voi aveți ditamai par în ochi, iar vederea vă este împiedicată în totalitate să vedeți realitatea.

Dacă vreți în final să vă dispuneți (finalul ăsta s-ar putea să vă enerveze, îmi cer anticipat scuze), mai citiți odată scena cu mașinistul.

                                                          Hai pa!

Constantin Râpaşcu

Sursa: DROBETA PRESS

Anunțuri

Despre CUVÂNT ORTODOX

Gânduri și cărți ortodoxe.
Acest articol a fost publicat în CUVÂNT ORTODOX. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Se pare că n-aţi înţeles rezumatu’!

  1. Moldovan Marius Stelian zice:

    Perfect, imi place. Trist este ca avem multi pe langa noi care se pare ca „nu au inteles rezumatul”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s