22 Septembrie – Moaştele Sfântului Antonie de la Iezer la Bucureşti

In data de 22 septembrie vor fi aduse in Bucuresti spre inchinare moastele Sfantului Antonie de la Iezer de la manastirea de maici cu acelasi nume din Valcea

Am inteles ca la ora 20.00 va incepe procesiunea cu sfintele moaste si se va  pleca de la Sectia 13 Politie pana la biserica cu hramul  Sfantul Antonie cel Mare si Sfantul Nicolae.

Asa a fost anul trecut:

Cuvant Ortodox

Viata Cuviosului Antonie de la Schitul Iezer

Iubitorii de desavarsire spirituala, sihastrii, au populat acele tinuturi retrase de framantarile lumii, dar clocotitoare de cele duhovnicesti, inca din secolele primare ale crestinismului.

Un asemenea loc de Rugaciune in liniste, se afla si la poalele muntilor Capatanii, la cativa kilometri de Olanesti, la Schitul Iezer – Valcea. Pe malul stang al paraului Cheia, se afla aceasta oaza binecuvantata, unde s-a nevoit si Cuviosul Antonie.

Acest fericit parinte Antonie, a trait pe vremea blagocestivului domn Matei Basarab si a Sf. Martir Constantin Brancoveanu. Un timp s-a ocupat cu negotul, ca apoi, lasandu-l, a ales „negutatoria cea sufleteasca”. Renuntand la desfatarea lumii acesteia, a imbratisat viata monahala, in prea frumoasa pustie a Iezerului din tinuturile Valcii. Atat de nebiruit s-a aratat Cuviosul Antonie din inceput catre osteneala si asprimea calugareasca, incat urma DOMNULUI, impreuna rastignindu-se, de buna voie. Parea fericitul Antonie, a fi nematerialnic si fara de trup… Dorind sa sporeasca nevointele monahicesti, a cerut blagoslovenie Episcopului locului, Ilarion, sa mearga la Sf. Munte Athos. Acesta cunoscand ca este monah imbunatatit si de mare folos multora, l-a sfatuit sa renunte. Si intorcandu-se Cuviosul Antonie la Schitul Iezer, se umple de ravna pentru repararea Bisericii si a cladirilor din jur. Apoi invapaiat de Dumnezeiescul Dor, iese mai sus de Schit, intr-o frumoasa poienita, unde era si o pestera. Aici isi sapa si un mic Paraclis, in care incepe nevointa unei Rugaciuni neincetate, pana la sfarsitul vietii sale pamantesti. Cine poate spune privegherile de toata noaptea, cat si alte osteneli sihastresti, ca postirile, plecarea genunchilor?… Uratorul de oameni, diavolul, i-a adus multe ispite si suparari, dar pe toate le-a biruit Cuviosul – cu Darul Lui Dumnezeu. Pentru o si mai aspra nevointa, purta si un brau de lanturi de fier. Hrana sa era dupa ceasul al noualea, paine si apa. Vin si alte bauturi, nu folosea niciodata. Nu dormea pe pat, ci rezemat putin, ca odihna a multor osteneli. Tot timpul era in Rugaciune cu lacrimi fierbinti, imbracamintea o avea simpla si numai cea de trebuinta.

Cu Harul Lui Dumnezeu cunoscandu-si sfarsitul vietii acestei lumi, a chemat pe ucenicul sau Ieromonahul Nicolae, cu patruzeci de zile inainte, spunandu-i in taina: „sfarsitul mi s-a apropiat. Dupa mutarea mea la cele vesnice, sa pui trupul meu in groapa ce am sapat-o la usa Pesterii”. Si dupa alte cuvinte de invatatura, s-a odihnit intru Domnul.

Cuviosul Antonie era la statura maruntel si putin garbov spre batranete. Barba deasa si alba, vesel la cautatura, iute la fire, dar grabnic iertator. A stat in sihastrie 28 ani si a trait in total 92 ani.

Dupa ingroparea Cuviosului, s-a aratat de mai multe ori in vis ucenicilor sai, ca fiind in Biserica si cu o Cruce Stralucitoare la piept. Ucenicului sau celui mai apropiat i s-a aratat de asemenea zicandu-i: „nu te intrista pentru ducerea mea din aceasta lume, ci mai mult bucura-te ca sunt la odihna vesnica. De aici ma voi Ruga pururea pentru voi”. Mutarea sa a fost la anul 1719, luna noiembrie 23, ceasul al noualea din zi.

Viata Cuviosului Antonie a fost scrisa de Ieromonahul Nicolae, ucenicul sau. in anul 1812, cronicarul Chiriac Ramniceanu, stranepot al Cuviosului Antonie, cercetand Pestera de la Schitul Iezer, a mai gasit acolo pe un sihastru Ieroschimonahul Stefan, „sezand acolo de 50 de ani”. Stranepotul Chiriac a dorit „sa caute Moastele Cuvi­osului”, dar l-a oprit acest Stefan, zicandu-i ca s-au aratat semne infricosate celor care de asemenea au vrut aceasta. A reparat insa Bisericuta din Pestera, cu intentia de a se retrage si el aici, unde „stramosul sau a vietuit”. Tot acest Chiriac Ramniceanu are meritul ca a cautat „cu mare cheltuiala si osteneala”, viata Cuviosului Antonie, docu­mente gasite in satul Dobroceni – Valcea.

Si Sf. Calinic Cernicanul fiind Episcop la Valcea a vrut si el sa-i dezgroape Moastele, dar semn s-a aratat si a renuntat, surpandu-se malul direct pe mormantul Sfantului.

Sfantul vroia sa ramana in „smerenie”.

De abia acum se face totusi dezgroparea Sf. sale Moaste, tot prin vrerea Cuviosului, care vede ca avem nevoie deosebita de ajutorul sau.

Sfinte Preacuvioase Parinte Antonie, Roaga pe Bunul Dumnezeu sa ne daruiasca si noua Pace si mare Mila.

+ GHERASIM,

Episcop al Eparhiei Ramnicului

Anunțuri

Despre CUVÂNT ORTODOX

Gânduri și cărți ortodoxe.
Acest articol a fost publicat în Reportaj. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s