De ziua Crucii Tale

De ziua Crucii Tale

De ziua Crucii Tale, pe Cruce vreau şi eu
Cu tine împreună, să pătimesc mereu –
Durerea-Ţi să-mi sfâşie puţinul trup de lut,
În tina mea plăpândă, avându-Te-ncăput.
.
Să-mi picure rubine din fruntea-nfiptă-n spini
Şi, împletind cunună din ele, s-o anini
Pe fruntea Ta, deasupra acelei care-o duci,
S-aline cu iubirea-mi durerea Sfintei Cruci.
.
În pieptul meu, să plângă, smerită, coasta Ta
Cu sângele şi apa ce-Ţi curg mereu din ea;
În palme-mi, să se-nfigă piroanele ce-au pus
Cu ele – să străpungă iubirea lui Iisus.
.
Şi gleznele să-mi prindă în lemnul Crucii Sfânt,
Ca, în durerea morţi-mi, să-nvie din pământ,
Din trupul meu de tină, cu Tine-asemenea –
Un om, în care-Ţi bate arzândă inima.
.
De ziua Crucii Tale, mă-nchin smerit şi zic:
Stăpâne-al vieţii mele, deşi sunt mai nimic,
În tina ţăr-nii mele, Te-aştept ca, Înviat,
Să locuieşti în lume în mine-nveşmântat.
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Poezie religioasa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la De ziua Crucii Tale

  1. Corina Trascalie zice:

    M-au emotionat pana la lacrimi – cum altfel! – poeziile dumneavoastra.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s