Expresii iconografice privind pictura exterioară din judeţul Vâlcea. Sec. XVIII- XIX

În ceea ce priveşte pictarea bisericilor vechi din perioada medievală românească a existat un tipic iconografic sau program care stabileşte ce scenă sau sfânt poate fi zugrăvit într-un anumit spaţiu din interiorul sau exteriorul bisericii, în aşa fel, încât decorul pictural al locaşului sfânt să alcătuiască în întregimea lui un ansamblu unitar şi logic, şi care să fie inspirit şi călăuzit de o idee sau principiu central, coordonator.

Ideea directoare care stă la baza programului iconografic şi care fixează şi rânduieşte locul fiecărei scene sau figuri sfinte pe pereţii bisericii este concepţia teologică. Iar cheia acestei concepţii teologice a fost dată de marii tâlcuitori ai cultului ortodox, prin explicarea simbolică a locaşului divin şi a slujbelor care se săvârşesc aici. Dintre aceştia cei mai importanţi sunt: Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Gherman – patriarhul Constantinopolului, Sf. Simeon arhiepiscop al Tesalonicului sau Nicolae Cabasila. Conform acestora, distribuirea picturii în ansamblu iconografic al bisericii este guvernată de rolul sau funcţia special a fiecărei părţi a bisericii în cultul liturgic, iar pe de altă parte de semnificaţia simbolică şi mistică a fiecărei din aceste părţi[2].

Iconografia este o disciplină complexă ce foloseşte metode de cercetare şi o rigoare care pot fi comparate cu acelea impuse de studiile filologiei comparate.  Aceasta pretinde erudiţie şi un tact anume, care apără pe cercetător de observaţiile inutile, asemuiri nepotrivite şi concluzii eronate. În cadrul artei bizantine, fiecare popor şi-a exprimat sufletul lui şi acela al epocii. Iconografia bizantină, la origine, în liniile mari şi în spiritul său, a evoluat în timp pe datele cugetării paleocreştine, ale înrâuririlor orientale şi elenistice. De asemenea ea este necesară pentru ai ghida pe pictorii restauratori şi le arată limitele în care pot evolua, învăţându-i  în primul rând că factorul istoric se impune în chip hotărât[3].

Tradiţia picturii brâncoveneşti se menţine în tot cursul veacului al XVIII-lea, iar continuarea şcolii de la Hurezi se poate urmări în toate regiunile Ţării Româneşti. Pretutindeni zugravi autohtoni aparţinând acum centrelor artistice locale, izolate însă unele de altele, practică arta ce păstrează cu convingere tradiţia picturii brâncoveneşti, dar care-şi fac drum – fie prin circulaţia operelor de provenienţă grecească fie prin ilustraţia de carte cu conţinut simbolic sau narativ, opere ce se bucurau de o largă  difuzare şi erau apreciate mediile călugăreşti pronunţate accente de occidentalizare comune întregii lumi balcanice[4].  În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi până în primele decenii ale veaculului al XIX-lea, pictura vădeşte în Ţara Românească o capacitate de craţie vie. În vreme ce iconografia tradiţională se menţine mai ales în mediile călugăreşti, o accentuată înoire substanţială se petrece sub impulsul unei sensibilităţi artistice hrănite de fondul viguros al creaţiei populare. Este timpul când se pun bazele formelor picturii clasei mijlocii ce prezintă trăsături comune atât în târguri, în oraşe cât şi în mediul sătesc.

Iconarii zugravi folosesc în pictura religioasă detalii culese din viaţa contemporană punându-se în evidenţă portul ţărănesc aşa cum se vede la biserica din Titeşti în pronaos sau la Urşani. De asemenea apar instrumente muzicale sau, unelte de muncă. Pe faţadele pridvoarelor sunt surprinşi ţigani ursari şi scene de vânătoare la: biserica de la Gura Văii (1751), Urşani (1809) sau la Covreştii de Jos Covreştii de Sus, Olari-Horezu, Olăneşti, Călineşti[5].

Cât despre semnificaţia ansamblurilor respective, despre motivaţia şi sensurile lor, Andrei Paleolog  desprinde ca plauzibilă, în conţinutul acestor picturi manifestarea năzuinţelor societăţii româneşti din acea vreme spre un viitor pe  cât de probabil pe atât de pozitiv în ceea ce priveşte identitatea naţională. Aşa se poate explica cel puţin prezenţa filosofilor, a profeţilor, a sibilelor şi mai ales a scenei cu Buna Vestire, motive ce exprimă încrederea, speranţa dorinţa de libertate. Alte teme tratate pe zidurile exterioare din zona Vâlcea au semnificaţii parenetice. Pereţii exteriori devin adevărate manuale moralizatoare. Se ilustrează în special episoade din cărţi populare ca Pildele filosoficeşti, Floarea Darurilor, Esopia[6].

Biserica,din Păuşeşti-Măglaşi, pronaos, zona de sud, Thanatos

Adevărate predici moralizatoare sunt şi imaginile având ca temă Thanatos-ul. Uneori ideea morţii îmbracă forme subtile cu Ceasurile solare, cu Roata Vieţii, moartea fiind zugrăvită pe multe biserici ca un momento mori, purtând coasă călărind în galop peste sufletele secerate (Păuşeşti Măglaşi)[7]. Erotocritul este o altă operă literară care a circulat în acea vreme, dar întru-un mod deosebit a influenţat miniaturile realizate de logofătul Petrache. Ilustraţiile realizate de acesta sunt optimiste, atât prin cromaica vioae şi caldă, cât şi prin elementele ce concurează la crearea compoziţiilor cu personaje costumate elegant, ale căror portrete, deşi lucrate extrem de sumar, sunt foarte pregnante datorită frumoşilor ochi încărcaţi cu o expresivitate profundă[8]

O intensă activitate  a desfăşurat şi Radu Dascălu[9], fiul pictorului Mihai din Târgovişte, alături de care a lucrat multă vreme. Lui i se datorează întocmirea unui caiet cu două sute de modele, o erminie proprie în care s-a inspirat îndeaproape din vechea pictură a bisericii Domneşti din Curtea de Argeş, pe care avusese ocazia să o studieze îndeaproape în anii 1759-1766) când a participat la repararea şi repictarea bisericii. Tot el a picta în 1758, biserica din Gura Văii din Vâlcea creând pe faţada nordică a acesteia o admirabilă friză de portrete, înscriind aici şi propriul său chip împreună cu ajutorul său Gheorghe[10].

În secolul al XVIII-lea, o parte din iconografia pridvoarelor este pusă sub semnul proorociilor lui Isaia. Din a doua jumătate a aceluiaşi secol ponderea profeţiilor biblice capătă o asemenea amploare încât a determinat extinderea temei şi în afra pridvoarelor, învăluind cu imagini exteriorul ctitoriilor. De aceea, „textul figural” adică iconografia fundamentată în această epocă, reclamă o citire diferenţiată, prin descoperirea acelor, „straturi” ale imaginii, care, întocmai ca şi în cazul textului scris, nu reprezintă altceva decât trepte în desluşirea unei ierarhii de sensuri[11]. Este bine cunoscut că stabilirea concordanţei dintre Vechiul Testament şi Noul Testament a constituit o problemă a culturii medievale. La baza elaborării programelor iconografice de care ascultă arta veche stă atât exegeza cărţilor sfinte prin metoda „tipografică” a „figurilor” şi „prefigurărilor”, căt şi acele tainice chemări de natură profund laică pe care artistul medieval va şti să le incizeze în imaginiea zugrăvită. Astfel că simbolica picturii exterioare din Ţara Românească se înscrie în programul unui veritabil cult dedicat Fecioarei născătoare de Dumnezeu. Iar tema care determină structura şi, finalitatea întregului sistem iconografic este Buna Vestire.

ierom. Nectarie


[1] I.D. Ştefănescu, Iconografia artei bizantine şi a picturii feudale româneşti, Buc., 1973, p. 9

[2] Ene Branişte, Liturgică generală II, Noţiuni de artă bisericească arhitectură şi pictură  creştină, Ed. Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi 2002, p. 141 

[3] I. D. Ştefănescu, Iconografia artei bizantine şi a picturii feudale româneşti, Ed. Meridiane, 1973, p. 53

[4] ***Istoria Artelor Plastice în România, Ed. Meridiane 1970,  p. 72

[5] Idem

[6] Vasile Florea,  Istoria Artei Româneşti, Ed. Chisinău, Hyperion  1991, p. 549

[7]Idem,  p. 550

[8] G. Popescu – Vâlcea,  Erotocritul logofătului Petrache , Ed. Meridiane, 1977,  p. 10

[9] Teodora  Voinescu, Radu Zugravu, Ed. Meridiane, 1978, p. 11

[10] Vasile Drăguţ, Arta Românească,  Ed. Vremea 2000,  p. 342

[11]Andrei Paleolog, Pictura exterioară din Ţara Românească, Ed. Meridiane, 1984, p. 30

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Pictura si mozaic. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s