Normanzi creatori de cultură în Sicilia

Ce bine ca ati scris chiar despre perioada aceasta care are legatura cu cele trei catedrale siciliene atat de frumoase si misterioase pe care le-am prezentat in articolul anterior. Cred ca putina istorie ne-ar mai ajuta sa intelegem momentul acestor normanzi creatori de cultura in Sicilia celei de a doua jumatati a secolului XI. Ar trebui sa ne reamintim problemele imperiului bizantin, hartuit de arabi, ocuparea Ierusalimului de catre arabi (constructia moscheii pe locul vechiului templu evreiesc). Faptul ca Sicilia era araba, sudul Italiei era bizantin dar slab ca putere (armata). Si aparitia ca mercenari si pelerini a acestor normanzi, cu numele familiei Alta Villa sau pe frantuzeste Haute Ville, din care faceau parte Rogerro II si Guglielmo II, ctitorii si initiatorii acestor domuri.

Mormintele lor sunt atat la Monreale cat si in catedrala din Palermo. Familia Alta Villa a castigat momentul lor frumos din cultura si istoria Siciliei pentru ca erau profund crestini, au respectat libertatea de credinta atat a arabilor cat si a grecilor bizantini. Iar ei au castigat increderea papei, care nu putea stapani anarhia marilor familii nobile italiene, sau conflictele cu imparatii romano-germani (vezi razbunarea de la Cannosa). Desigur erau si aventurieri spunem noi, atunci cavalerii plecau in lume sa-si caute norocul, asa ca generatia parintilor lui Rugerro.

Dinastia lor s-a stins pentru ca Guglielmo II n-a avut descendenti. Descendenti ca ei, cultivati, buni si toleranti. In 1194 sotul Constantei, (cred fiica lui Guglielmo) cavaler german s-a incoronat rege la Palermo. Cu el curand se termina si perioada frumoasa din punct de vedere cultural, perioada normando-araba… Chiar si din aceasta scurta istorie se vade ce minune mare a fost realizarea laborioasei edificari a domului din Monreale, terminat intr-o perioada linistita in viata acelor locuri, probabil in vreo 15 ani.

Iar impresionantul chip al lui Iisus Hristos in absida altarului, si nu pe cupola, cu toate liniile de perspectiva frontala convergand spre El, atrage sufletele oamenilor. Atractie sustinuta de mozaicul auriu pus pe toate muchiile rotunjite ale constructiei. Asa este si la Sfanta Sofia din Constantinopol, la biserica Cora (Karie Djami) tot din Istambul, dar si la San Marco din Venetia. In sfarsit in Italia la Ravenna este biserica San Vitale, cu mozaicuri mult mai vechi reprezentandu-i pe Iustinian si Teodora, mausoleul Gallei Placidia, sau Biserica din Torcello (cu o Judecata din urma, absolut bizantina, minunata). Toate au ramas sa infrunte secolele si istoria. Si politica, istoria fiind o lupta pentru putere.

Ma gandesc ca pentru fiecare dintre noi, locul sacru al inimii, cel in care vorbim cu Iisus, in taina, are o culoare. Poate pentru unii din noi are forma unei bisericute de lemn, austera, curata, pentru altii este auriu ca la Monreale, sau ca la Sfanta Sofia. Iar chipul Mantuitorului, cu trasaturi ale fizionomiei atat de iubite  si de „aceleasi”, in aproape toate icoanele cunoscute de noi, poate  primi, tot in rugaciunile noastre, o expresie potrivita cu culoarea camerei interioare, auster, sever, puternic, sau bland, transparent, luminiscent… celest.

Voi mai reveni cu imagini din aceste domuri, cum le spun italienii (vine de la cuvantul ”casa”.)

Margareta Catrinu

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cultura, Pictura si mozaic. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s