Vizită la Pereslavl

Academia teologica la care studiez s-a gandit sa isi integreze studentii de etnie straina (foarte putini ce-i drept) cat mai bine in universul lor spiritual, asa ca ne-a organizat cateva pelerinaje bezplatna – gratis. Saptamana trecuta am vizitat Pereslavl, un oras din Inelul de Aur, unul dintre oraselele care inconjoara Moscova. Personal, dupa cate drumuri am avut in aceasta perioada, inca unul pur si simplu imi repugna. Dar, ca sa nu fac nota discordanta, am acceptat, mai ales ca nu se cuvenea sa imi las colegul din Romania singur. A, am uitat sa va spun am un nou coleg de camera pe nume Ionut, de undeva de langa Bucuresti. Este tocmai la antipodul meu, linistit, potolit si extrem de ordonat si de echilibrat. Cel putin profesoara noastra de limba rusa este foarte amuzata de cat de antagonici suntem ca si caracter… si ca dimensiune, e mic, abia imi ajunge pana la piept; si foaaarte barbos; o sa fie un preot a-ntaia.

Am pornit intr-o dimineata mohorata de 16 noiembrie undeva cam pe la noua, cu doua masini. Eram intovarasiti de achiets  Meletie, ajutorul rectorului de la Academie, un calugar profesor foarte inteligent si poliglot – stia engleza si chineza. Am avut surpriza sa ni se alature si cativa pasageri inopinati, respectiv o fata doctoranda de la Moscova care indeplinea functia de diplomat in cadrul relatiilor Rusiei cu China, si cativa calugari. Am stat langa Marina, asa o chema pe dumneaei, si am gasit un partener de conversatie in ea foarte fain. Cred ca avea dreptate Eliade, marile revelatii culturale le poti gasi doar la persoanele care apartin altei etnii si altui mod de a fi decat al tau. Am intalnit la Marina  puncte de vedere cu totul diferite de modul clasic de abordare a anumitor problematici din perspectiva noastra europeana. Din nefericire dialogul a fost foarte des intrerupt. Asta pentru ca ne opream destul de des dupa ce am intrat in orasul Pereslavl. Cam toate orasele din Inelul de Aur (respectiv Yaroslavl, Rostov, Alexandrovici, Vladimir, Serghiev Posaad etc) arata cam la fel, au un aer de melancolie care aduce a locul unde nu s-a intamplat nimic; cladirile sunt pitice si vechi, apar si blocuri din cand in cand dar  neingrijite si in culori mohorate; insa  bisericile abunda, si manastirile. Am vizitat intr-un oras care abia atinge dimensiunea Pascanilor, ca sa va faceti o idee, nu mai putin de patru manastiri si o  multime de biserici. Si au multi sfinti cu moaste intregi, Pereslavul are  nu mai putin de zece. Cand ma gandesc ca  noi abia avem cate unul in orasele mari…

Una dintre ciudateniile rusilor este ca in cadrul excursiilor sau pelerinajelor, dau explicatiile  privitoare la  locurile pe care le prezinta intotdeauna sub cerul liber, indiferent ce temperaturi ar fi afara. La un moment dat m-am simtit tare revoltat, parintele Meletie vorbea degajat – muuult timp – despre o biserica  intr-o manastire transformata in muzeu in  timp ce auditoriul – adunat intr-o masa compacta probabil ca sa se incalzeasca unii pe altii –  tremura ascultandu-l.

Partea mai interesanta – si mai reconfortanta –  a fost cand ne-am dus sa mancam la o manastire de maici care ne-a pus pe masa niste bunatati cum rar mai gusti: o supa de peste inotand in smantana, orez cu peste pane acompaniat de alte soiuri de peste, muraturi cat cuprinde, niste clatite cu gem (totusi modeste ca savoare comparativ cu cele pe care le facea bunica)  si vreo cinci feluri de ciocolata despre care am aflat ulterior ca este cea mai scumpa din Rusia. Si ce iti poftea inimioara in privinta bauturilor nealcoolice. Tinand cont ca era zi de post,  m-am gandit ca as accepta sa postesc toata viata in acest fel.

Seara trebuia sa fiu in Lavra inainte de opt ca sa ii intampin pe un grup de pelerini romani, in numar de 50 condusi de doamna Rodica Patcas. Daca este cineva interesat de pelerinaje de buna calitate, o recomand din toata inima, chiar merita sa mergi cu ea. Ii rugasem pe doi prieteni moldoveni sa ma ajute sa ii indrum pe romani la cazare si la masa. Lucrurile s-au dovedit insa mai complicate decat ma asteptam. Autocarul lor prinsese un accident la intrarea in Moscova si drept urmare ei fusesera nevoiti sa intarzie cam o ora. La  trapeza (locul unde se mananca) seminarului nostru, intarzierea lor a fost criticata si i-am convins cu greu sa mai amane ora inchiderii; intr-un tarziu au sosit si romanii, un grup foarte fain, vreo 20 de calugari de la aceeasi manastire, apoi mireni- ardeleni (clujeni si oradeni), regateni, moldoveni, ma rog, din toata tara. Ma gandeam cum a reusit Rodica sa isi colecteze un grup atat de eterogen din punct de vedere regional. Intr-un tarziu cu vreo 15 minute inainte de inchiderea hotelului, cu concursul sine qua non al celor doi moldoveni,  am reusit sa ii cazam si sa ii culcam pe toti membrii grupului. Dimineata la sase jumatate mai toti (cu exceptia soferilor, a doi somnorosi si a trei preoti care  alesesera sa slujeasca in biserica Academiei), cam toata lumea era la slujba in Troitkii Sobor, biserica ce adaposteste moastele Sfantului Serghie de Radonej. Este o atmosfera tare faina acolo inauntru, slujbele au loc dimineata in the darkness si se canta znamen  un fel de psaltica mai simpla si sobra cu ison pe alocuri. Dupa slujba, am avut sansa sa il intanim pe un basarabean care ne-a condus la clopotnita, acolo unde se afla cel mai mare clopot din lume. Din nou cam acelasi stil, el dadea explicatii tacticos despre clopot, cand a fost turnat, cati oameni il manevreaza, ce se vede din turla, in timp ce noi, sub clopot, incercam sa rezistam la sfichiuiturile salbatice ale vantului, mult mai puternic datorita faptului ca eram cam  vreo cateva zeci de metri deasupra solului.

Dupa ce am coborat din clopotnita i-am dus putin pe la muzeul manastirii; si am fost desemnat sa traduc explicatiile ghidului din rusa in romana; sunt sigur ca am tradus bine in proportie de vreo 75%. Restul mesajului a ajuns alterat,  distorsionat sau improvizat…

La plecare doamna Rodica ne-a multumit mult… ca sa intelegeti puneti pronumele personal neaccentuat si la cazul acuzativ si la cel dativ; pe mine  cu pachetul de acasa si pe moldoveni cu cateva plase cu delicatesuri culinare romanesti de dulce; ideea era ca ziua de 16 noiembrie fusese ziua de intrare in postul Craciunului si pelerinilor le ramasera cantitati impresionante de alimente de dulce pe care nu apucasera sa le consume; asa ca am primit zeci de conserve, cutii cu branza de toate soiurile, ciocolati… de care am profitat toata seara rontaind pe ele si band tuica de casa romaneasca de calitate a-ntaia. Si Doamne, ce le beau moldovenii…

Urmatoarea zi am petrecut-o odihnindu-ma, mai ales ca aflasem ca trebuia sa mergem la sfarsitul acela de saptamana la Moscova, era ziua cand venea Braul Maicii Domnului de la Vatoped in Rusia si de asemenea aniversarea Patriarhului Chirill, fusesera invitati  membri ai tuturor bisericilor ortodoxe, inclusiv cea romaneasca pe care trebuia sa o intalnim, cel putin pe anumiti reprezentanti ai ei si ai ambasadei romane.

Asa ca sambata dimineata eram pe trenul care duce la Moscova , electrichka  cum ii spun rusii. Am ajuns la  intalnirea cu membrii ambasadei si cu episcopii care veneau din tara. Dupa ce l-am invartit pe bietul Ionut toata ziua prin Moscova printr-o lapovita  acompaniata de un vant rece si taios de te lua pe sus, spre seara s-au mai linistit stihiile si am ajuns la catedrala centrala unde se afla Braul Maicii Domnului. M-am rugat pe drum sa ajungem sa ne inchinam. La cam 200 de metri inainte de intrarea in catedrala tot teritoriul era blocat, doar garduri metalice politisti si grupuri  – grupuri  care inaintau cu o lentoare exasperanta stand la o coada careia nu i se vedea capatul. Cei ce au fost la vreuna dintre aglomeratiile de la Sf Dimitrie Basarabov in 27 oct la Bucuresti sau de la Sfanta Parascheva din 14 oct de la Iasi , isi pot imagina cam ce era acolo. Deosebirea este ca la Moscova erau mult mai multi politisti, si ca virgula coada de la moaste avea o forma … elicoidal , efectiv nu imi dadeam seama unde incepe, unde se termina, nu avea o forma definita ; dupa mai multe tentative  de a ajunge la sfarsitul cozii, depistata intr-un  tarziu  cu mult in spatele unui gard de metal pazit de politisti, am renuntat. Pentru a face acest lucru ar fi trebui sa  ocolim inca un kilometru pentru a ajunge in spatele catedralei. Nu ma mai tineau puterile nici pe mine nici pe Ionut.  Deodata l-am vazut in spatele unui gard, incojurat de niste studenti, pe gheronda Efrem, staretul de la Vatoped. Si el incerca sa ajunga mai aproape de Biserica. Nu am avut timp sa ma minunez prea mult cum  insusi staretul manastirii  care acceptase sa aduca braul Maicii Domnului la Moscova, avea probleme cu accesul la …brau, am inaintat pana langa el, si i-am cerut binecuvantare. M-a privit, i s-a luminat fata si  mi-a dat-o. Apoi ne-am tinut de el si cu chiu cu vai am reusit sa  intram in catedrala. Spre surprinderea mea, cel care tinea braul la inchinare era tot roman. Dupa ce m-am inchinat, am incercat sa schimb vreo doua cuvinte cu el, dar nu s-a putut,  multimea de inchinatori inainta ca un val si te lua cu ea fie ca voiai fie ca nu. Nu ne-am dumirit foarte clar cum  am ajuns cam in jumatate de ora in afara catedralei…

Dimineata urmatoare, fiind duminica, am mers la Liturghie si apoi la Sf Matrona, protectoarea Moscovei;  aceasta este una dintre cele mai grabnice ajutatoare sfinte ale pamantului rusesc, cel putin in perioadfa de timp cat am stat la  Moscova, de cate ori aveam vreo problema, mergeam pe la ea sa ma inchin la moaste. Stateam e drept vreo 6 -7 ore (si in fiecare zi cam atata trebuie sa stai ca sa ajungi sa te inchini, pentru ca zilnic e coada)  dar dupa ce ajungeam, eram pe deplin rasplatit, simteam o pace si un dar de liniste in suflet cum rar simti in viata; nu stiu cum se poate ajunge la o asemenea stare daca mergi in pelerinj organizat si esti contra cronometru, dar puteti incerca.

Maine, daca totul e ok, plecam de dimineata la Optina. Si, intrucat tot maine este aici sarbatoarea Sfantului Arhanghel Mihail (ceea ce pe stil nou la noi e soborul Sf Arhangheli Mihail si Gavriil, sincer nu stiu de ce l-au eliminat rusii pe Sf Gavriil), la multi ani cu mantuire pe stil vechi pentru toti Mihaii, Mihaelele, din tara. spakoinai noci!

Darie Drăgoi

Anunțuri

Despre CUVÂNT ORTODOX

Gânduri și cărți ortodoxe.
Acest articol a fost publicat în Reportaj. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s