Cuvinte şi vorbe – Nicolae Steinhardt

Există o degradare. La început e Cuvântul, Logosul. Oamenilor li se hărăzeşte a cuvânta. Cuvântul se degradează în vorbă. Vorbele se prefac în şabloane, automate. Aceasta e faza decăzută (rapidă, Kali yuga) a lozincii. Heidegger stabileşte şi el deosebirea între Wort şi Gerede. Personajul lui Saltâcov-Scedrin (Domnii Golovliov), care potopeşte totul sub avalanşa de vorbe. Abisul vorbelor al lui Duhamel în Chronique des Pasquier, fără fund; taina înfiorătoare a prostiei şi micimii. Ferdinand şi Claire: comentariul şoptit şi perpetuu al fleacurilor. Nesecata putere generatrice a neroziei; hăţişul exegezei nimicurilor. Oul şi găina. Soma şi celula. Prin cuvinte oamenii îşi comunică idei, sentimente, informaţii. Şi acel extaz în faţa binelui, frumosului şi adevărului care nu-ţi îngăduie să taci. (Contrapartea ochilor închişi de orgasm.) În faţa frumosului, lămuri el, singurătatea devine apăsătoare. Şi e o seară prea frumoasă, domnule… Vorbăria nu mai e decât zgomot de fond. Iar lozinca — lavă îngheţată — transmite minciuna în stare stabilă, congelată.

Nicolae Steinhardt, Jurnalul Fericirii

Anunțuri

Despre CUVÂNT ORTODOX

Gânduri și cărți ortodoxe.
Acest articol a fost publicat în Propovaduire (Pastorala, Cahetetica, Omiletica). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s