VII-VIII. În duh şi în adevăr: Cea mai sfântă între fecioare

Bucuria venită din rugăciune a continuat o bună bucată de vreme însă apoi i-a apărut teama că îl va pierde pe Dumnezeu, pentru că nu cunoaşte Adevărul. Înţelegea că Dumnezeu este iubire şi că El trebuie cunoscut şi trăit ca iubire, dar tot Dumnezeu trebuia să fie şi Unicul şi Ultimul Adevăr. Sau, altfel spus, El era bucuria sufletului său, dar trebuia să devină şi Siguranţa deplină. Dacă ar fi citit atunci în Scriptură cuvântul că închinătorii lui Dumnezeu trebuie să I se închine „în duh şi în adevăr” nu ar fi descoperit nimic nou, ci doar confirmarea sentimentelor sale.

A început să caute prin librării cărţi despre Dumnezeu şi a constat că acestea nu erau doar ortodoxe. Deşi în străfundul sufletului său simţea că ortodoxia trebuie să  fie credinţa cea mai aproape de Adevăr, i-a apărut întrebarea dacă nu cumva şi ea conţinea anumite erori.

VIII. Cea mai sfântă între fecioare

A citit hulele pe care unii, ce se pretindeau a fi creştini, le aduceau Fecioarei Maria, Mamei lui Iisus. Îi părea de necrezut nesimţirea sufletească de care puteau da dovadă asemenea oameni. Lucrurile erau atât de simple şi le simţea atât de clar! Iisus era Dumnezeu, dar era şi Om. Fusese copil ca şi el şi avusese o mamă. Şi nu o mamă oarecare, ci o fecioară, cea mai curată fecioară pe care întreg neamul omenesc reuşise să I-o aducă în dar lui Dumnezeu.

Dar să spunem că ei nu pricepeau aceasta. Pentru a nu gândi şi a nu face asemenea afirmaţii, ar fi trebuit să le fie suficient să îşi aducă în minte şi în inimă propriile mame şi să rememoreze durerea sufletească pe care au simţit-o când acestea au fost jignite, chiar dacă au fost acuzate pe drept, ceea ce, în ceea ce o priveşte pe „cea mai sfântă între fecioare”, nu era cazul. Cum îşi puteau ei, oare, imagina că ea fusese o femeie oarecare? Şi cum puteau gândi că o fecioară ce devine locaş al lui Dumnezeu se mai poate gândi apoi la relaţii trupeşti? Îi era clar că cei care o defăimau nu cunoaşteau nimic din tainele iubirii divine.

va urma

Siluan Popescu

articol anterior: Să învieze Dumnezeu…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Calea fericirii (Morala), Dreapta credinta (Dogmatica), TEOLOGIE SISTEMATICA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la VII-VIII. În duh şi în adevăr: Cea mai sfântă între fecioare

  1. Pingback: IX. Suitu-Te-ai pe Cruce, Hristoase Dumnezeule | CUVÂNT ORTODOX

  2. Pingback: IX. Suitu-Te-ai pe Cruce, Hristoase Dumnezeule | CUVÂNT ORTODOX

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s