Betleem: Biserica Naşterii

Am ajuns in Tara Sfanta aproape pe negandite, de pe o zi pe alta, in ultima clipa cand se mai puteau face inscrieri. Si a fost frumos, cald, cu bucurie si foarte impresionant. Am avut un ghid cu totul original, cunoscator al locurilor, cu studii teologice in Ierusalim, erudit, roman… pasionat de Orientul Apropiat.

La Betleem am ajuns seara, dar seara in noiembrie, este noapte de-a binelea, cu toate ca era cald, 30 de grade. Cu emotie am pornit sa descoperim ceva din orasul Nasterii lui Iisus, ceva care sa fie numai pentru noi, cei cativa curajosi amatori de imagini nocturne si de putina aventura. Pasii ne-au purtat, fara harta, in locuri care ziua erau aglomerate. Am ghicit bazarul, cafenelele, cladirile oficiale, si o multime de biserici de toate confesiunile, locuri de gazduire pentru pelerini. Totul era luminat, constructiile erau de piatra, mai erau cativa comercianti care-si inchideau magazinele. Decoratii de Craciun sub forma de stele erau peste tot, cred aceleasi de mult timp, doar Betleemul este un Craciun perpetuu. Un loc care te ajuta sa-l simti pe Cristos intrupandu-se in inima ta, unde stelele sunt toate ale regilor magi, unde ingerii canta… unde hotelurile arabesti sunt inchise… Paznicul unui centru cultural ne-a deschis insa si ne-a primit, noaptea, sa vedem o expozitie de arta araba crestina. Nu cred ca prin alte parti am fi avut parte de asemenea gentilete. Am gasit si o fantana in forma de stea, pe locul unui vechi izvor legat de Vechiul Testament, de regii evrei.

A doua zi, dimineata, cand am mers sa vedem si sa ne inchinam la vestita biserica a Nasterii Domnului, am mai recunoscut cate ceva din expeditia nocturna. Acum totul era stralucitor, culori luminoase, totul cu nuante argintii, din cauza pamantului pietros, dar cred ca mai degraba din cauza Luminii aduse de Mantuitorul care s-a nascut aici, pe acest pamant.

Vestita biserica, pe care orice crestin o stie cumva, apare ca o cetate, cu ziduri uriase si care nu arata arhitectura, totul este aparat si camuflat. Istoria foarte agitata a obligat lacasurile crestine sa se apere macar cu ziduri. Iar dupa ziduri, sunt unele in altele, biserici si manastiri, ale ortodocsilor, catolicilor, armenilor… Poarta este foarte mica, cand intri trebuie sa te inchini, sa te faci mic in fata minunii dumnezeiesti. Se vad urmele portii bisericii lui Iustinian, apoi ale restaurarilor din sec. XII, si tot mai mica, intrarea actuala.

Pestera, grota in care s-a nascut Mantuitorul, este locul venerat peste si pentru care s-au construit aceste sfinte biserici. Am folosit pluralul, pentru ca prima care a zidit o splendida biserica a fost Sfanta Elena, imparateasa Bizantului. Apoi, dupa numai 200 de ani, imparatul Iustinian a daramat biserica si a zidit alta, pe acelasi loc, folosind coloanele primei biserici, piatra… Acest lacas se pastreaza acum. In ce priveste grota nasterii, initial a fost cinstita cu o biserica octogonala (cred cam asa ca si la Sfantul Mormant), apoi a fost modificata de imparatul Iustinian, astfel ca acum, locul Nasterii este sub altarul mare al bisericii.

Am asteptat cateva ore ca sa ajungem la locul sfant marcat de o stea mare. Am putut sa contemplam spatiul foarte mare al bisericii, putinele resturi de mozaic aflat foarte sus si deci mai greu de ajuns si de distrus, coloanele masive si care mai au urme de pictura si inscriptii. Pardoseala din lespezi enorme de piatra avea cateva decopertari, prin care am vazut mozaicul pavimentar din secolul IV, foarte frumos si fin, marunt. De altfel se stie ca biserica construita de Sfanta Elena era mult mai estetica, decat cea a lui Iustinian, cu proportii greoaie, masiva. Apoi, emotiile noastre cresteau, ne-am cumparat lumanari de la calugarii ortodocsi greci care administreaza biserica grota a Nasterii Domnului, am vazut si ne-am rugat la cateva icoane ortodoxe a Maicii Domnului si am coborat in grota cu Stea. De emotie mi-am scapat lumanarile, pozele mi-au iesit miscate, lacrimi, matanii,….

Cu greu  m-am adunat, s-au mai perindat destui pelerini la locul Nasterii, pana cand m-am regasit intr-un mic loc de inchinare dedicat regilor magi aflat in fata stelei. Se iesea prin alta parte, tot urcand cateva trepte. Dupa cele cateva ore  petrecute in asteptare, dupa intalnirea cu Locul Sfant al Nasterii, plecam mai departe, trecand prin o manastire catolica, Sfanta Ecaterina, aflata in interiorul zidurilor.

Chiar daca toata zona altarului era cu schele, si atmosfera de rugaciune din vechea biserica era afectata de santier, maretia momentului si semnificatia locului erau coplesitoare. Am inteles ca pentru a se putea ruga in liniste, calugarii raman in biserica cand nu sunt pelerini si mai ales noaptea. Am multumit lui Dumnezeu ca ne-a permis  sa ajungem in aceste sfinte locuri, ne-am rugat sa ne curatim de rele si sa fim mai buni.

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Reportaj. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s