Proloage în versuri (26 decembrie)

Soborul Maicii Domnului

În cinstea Maicii Domnului, astăzi, creştini, să ne-adunăm,

Că ni S-a dăruit printr-însa Domnul Iisus ca Prunc frumos

Şi-ncepătură, astfel, vieţii ni s-a făcut întru Hristos

Printr-o Fecioară Preacurată, ce nu-s cuvinte să aflăm,

***

Spre a putea cuprinde-n ele minunea care s-a făcut:

Că, luând trup din trupul tinei, dintr-o iubire de nespus,

Smerit într-a zidirii haină, deşi cu totul mai presus,

Însuşi Stăpânul tuturora ca Om aievea S-a născut.

 ***

Şi Maică Şi-a luat El Însuşi, în sânul vreii omeneşti,

Din rodul rugăciunii sfinte, pe-aceea care, de părinţi,

Mai înainte de-a se naşte, i-a fost, cu lacrime fierbinţi,

Prinos adus şi jertfă vie voirii Lui dumnezeieşti.

 ***

Aşa precum Tu ştii, Stăpâne, din trupul ei neprihănit,

Ţi-ai luat de carne trup; şi sânge, din sângele ei preacurat,

Că, încă de copilă, Sfânta cu totul Ţi s-a închinat

Şi-ntr-însa, ai aflat locaşul în care templul Ţi-ai zidit.

 ***

Cum n-am privi cu încântare cum firea biruit-a fost

De-a Ta putere şi iubirea cu care ne-ai îmbrăţişat,

Dar şi de voia neclintită cu care Ţi s-a dedicat

Sfânta Fecioară, mult dorindu-şi să-Ţi fie-n sineşi – adăpost.

 ***

Preaminunat ai luat dintr-însa trupul zidirii de pământ,

Preaminunat s-a dat ea însăşi să-Ţi fie loc de întrupat,

Preaminunat, deşi copilă, ea lumea toată a lăsat,

Preaminunat, născut dintr-însa, rămas-a trupu-i templu sfânt.

 ***

A fost fecioară înainte de întrupare-Ţi şi-a rămas

Fecioară-n naşterea de fire mult mai presus decât o ştim

Şi după naştere – fecioară, încât măcar să-nchipuim

Cu mintea, nu ni-i cu putinţă; şi, de uimire, fără glas

 ***

Rămâne minte noastră slabă… Dar ce nu poate birui

Stăpânul tuturora, Care poruncă dă precum El vrea

Şi stau stihiile uimite cum firea poate-n loc să stea

Sub mâna Celui ce pe toate cum vrea le poate cârmui.

***

II Veniţi cu toţi, să prăznuim

Veniţi cu toţi, să prăznuim

Cu îngerii din cer, de sus,

Pe-aca care s-a adus

Domnului jertfă-n chip sublim,

Născând în vremuri pe Iisus,

Cum nu putem să-nchipuim

 ***

Veniţi, cu drag să ne-nchinăm

Cu Sfinţii care strălucesc

În dorul lor nepământsc

Şi-aminte astăzi să luăm

Cum, lutul nostru omenesc,

Prinos de jertfă să îl dăm.

 ***

Veniţi la Maica Domnului

Ce ne-a unit cu Tatăl Sfânt

Şi care, încă, pe pământ,

Călătoreşte printre noi,

Alăturea mereu ea stând

Celor ce-o cheamă în nevoi.

 ***

Veniţi la Maica ce-a făcut

Să fim, printr-însa, şi noi fraţi

– Din Duh şi din pământ luaţi –

Cu-Acela fără de-nceput,

La Masa Cinei, toţi chemaţi:

Şi rob, şi slobod – de am vrut.

 ***

Veniţi la Maica tuturor,

Care se roagă ne-ncetat:

“Stăpâne, pruncii ce mi-ai dat,

Iată, Ţi-aduc sub omofor –

Ca pe sub aripi adunat

Poporul ce-l râvneşti cu dor…”

 ***

Apărătoare tu ne eşti,

Stăpână Doamnă, minunat;

Şi rodul binecuvântat

Al rugilor tale cereşti

Scăpare-ntruna ne-a aflat

Şi mângâieri dumnezeieşti.

 ***

La tine, Maică, azi venim

Şi, pentru-a tale biruinţi,

Căzând cu lacrime fierbinţi,

Cu deadins îţi mulţumim

Şi-n noi, dumnezeieşti dorinţi

Voim să pui, ca fii să-ţi fim.

Dianora Ioana

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Poezie religioasa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s