30 decembrie – Proloage în versuri

Sfintei Muceniţe Anisia cea din Tesalonic

Sfânta Anisia, fecioara, era de fel de neam slăvit

Şi cinstitor de Dumnezeu. Iar când părinţii i-au murit,

Ea, avuţia ce avea, a dat-o toată la săraci

În sineşi, socotind mai demn întru Hristos să te îmbraci.

 ***

Într-o căscioară locuind, apoi cu mâinile lucra

Şi-ntotdeauna pe bolnavi şi-ntemniţaţi, îi crceta;

Şi pâinea, cu-ale ei sudori şi trudnic, astfel, câştigând,

Şi grijă de cei oropsiţi, cu toată dragostea, având.

 ***

În osteneli, ea petrecea, în nevoinţi şi-n privegheri,

În sărăcie şi în post, cea-ndestulată până ieri,

Că slava lumii, ea lăsând, şi toată bogăţia sa,

I-a fost mireasă lui Hristos şi-n haina nunţii petrecea.

 ***

Ea, la biserică mergând, a prins-o un ostaş venit

La capişte; şi, soarelui, s-aducă jertfă a silit

Pe Sfânta. Însă, cu curaj, al lui obraz ea l-a scuipat

Şi-n suliţa ostaşului, atunci sfârşitul şi-a aflat.

 Dianora Ioana

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Poezie religioasa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s