31 decembrie – Proloage în versuri

Cuvioasei maicii noastre Melania Romana

În marea cetate-a Romei, din părinţi de neam slăvit

Şi cu-averi îndestulate, Melania s-a ivit…

Ea, iubind nespus pe Domnul, a voit a-I închina,

Din fragedă tinereţe, întru totul, viaţa sa.

***

Iar părinţii ei voind-o măritată, a făcut

Ascultare şi, ca mamă, doi copii ea a avut.

Iar la vremea-n care Domnul astfel a binevoit

Să-i ia pruncii şi părinţii, împreună-au socotit

 ***

Cei doi soţi: de-acum, în Domnul să petreacă viaţa lor;

Şi-au trăit în curăţie, în inimi arzând de dor

Pntru viaţa închinată lui Hristos; iar Domnul Sfânt

S-a-ncăput cu toată slava în puţinul lor pământ.

 ***

Facerile lor de bine către cei năpăstuiţi

S-au întins până departe; şi apoi, neobosiţi

Deopotrivă se-arătară în prea aspre nevoinţi,

Către Domnul ei tinzându-şi ne-ncetat a lor dorinţi.

 ***

Mai devreme decât dânsa, soţul ei de-aici plecând,

Să arate Judecăţii rodul sfântului avânt,

Melania încă vreme mai avu de îndurat

Trupul tinei. Şi, cu pace, apoi şi ea s-a mutat.

 Dianora Ioana

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Poezie religioasa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s