Târziu

Eu nu Te ştiu de la-nceput –
Orb îmi era pământul mut
Împleticit în griji lumeşti
Şi în păgânele poveşti.

Zăduful zilei nu l-am dus:
La mine, nevoinţe nu-s,
N-am privegheat, nu am postit
Şi cu nimic nu m-am trudit.

Eu numai patimi am lucrat
Şi bir am dat pentru păcat,
Şi-am îngropat, Stăpâne Sfânt,
Mereu talantul în pământ.

Dar, când în drum Te-am întâlnit,
Pe Cruce, Doamne, pironit,
M-am prăbuşit din temelii
Ca un palat de jucării.

Tot ce crezusem că a fost
În lumea largă al meu rost,
Mi s-a vădit a fi atunci
Un fleac ce lesne îl arunci.

Şi-am plâns, nepricepând defel
Cum de am pus atâta zel
În toate cele care mor,
Efemeride, prea uşor.

Iar Tu, în dorul Tău nespus,
Venind din slava Ta de sus,
M-ai mângâiat nepovestit
Şi mult, Iisuse, Te-am iubit.

Pe rând, de-atunci, am lepădat
Tot ce fusesem altădat’
Iar astăzi, nu îmi mai doresc
Mai mult decât să Te iubesc.

Să-mi fie lutul care sunt
Sălaş al Sfântului Cuvânt
Şi-ntregul om ce sunt să-Ţi fiu
Odihnei căpătâi – târziu.

Dianora Ioana

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Poezie religioasa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s