”Grădina cu îngeri” a artistei Silvia Radu, la Galeria ”Horeb”, biserica Sf.Ilie Cluj.

Publicul clujean iubitor al artelor plastice, a avut bucuria intalnirii cu creatia artistei Silvia Radu, joi 2 februarie, seara, in de acum cunoscuta galerie Horeb. Sarbatoarea acestui vernisaj, voit coincidenta cu praznicul crestin al  Intampinarii Domnului a adus, pe un frig cu totul neobisnuit, foarte multi artisti plastici, studenti, critici de arta, preoti, astfel ca galeria s-a dovedit cu totul neincapatoare. Artista a fost prezentata de dr. Livia Dragoi, critic si istoric de arta, cu ani in urma si apreciat director al Muzeului de Arta din Cluj. Bucuria mare a fost ca si de aceasta data cu totii am fost onorati si de prezenta si cuvantul cu totul deosebit al IPS Mitropolit Andrei Andreicut al Clujului.

Cunosteam creatia acestei sculptorite din Bucuresti, intens mediatizata, pentru arta sa ampla si foarte vie, exemplu de forta si tinerete spirituala, la mai mult de 50 de ani de prezenta in viata artistica a Romaniei. Surpriza mea a fost ca alaturi de sculpturile originale si care sunt ”brandul’ doamnei Silvia Radu, simezele erau si pline de culoare, de pictura artistei. Peisaje cu culori vii dar armonioase, echilibrate, cu tuse spontane, curajoase, vibrau de intensitate luminoasa, expresivitate. Peisaje din zona natala a artistei, o zona foarte solara, intre apele Dambovitei si Argesului, aproape de vechile capitale ale Tarii Romanesti, Curtea de Arges, Targoviste… de vechi vetre monahale… pe unde poate au mai pictat si un Grigorescu, un Petrascu, Luchian… Sau peisaje marine, cu eternitatea sugerata de nesfarsita zbatere a valurilor, amintind de traditia interbelica a Balcicului, de culoarea unui Steriadi, Darascu, Tonitza si multi altii. Motive in fata carora artista a sintetizat, a ebosat in tuse rapide, fara reveniri, ezitari, o frumusete energica si regeneratoare… IPS Andreicut a simtit ardenta Rugului, prezenta lui Dumnezeu si permanenta Facerii, a apelor, sentiment genetic si intaritor a inimilor, exprimat de marinele… de la Vama Veche, a noastra… Si cum in cazul artistei Silvia Radu nimic nu este intamplator, doamna artista a ctitorit o manastire in locul unde a vazut lumina zilei si s-a regasit in atatea peisaje, si o biserica in Vama Veche, unde an de an a contemplat marea. Aceste ctitorii sunt legate si de personalitatea sotului doamnei Silvia Radu, sculptorul de aleasa pomenire Vasile Gorduz.

Intradevar, intre pamant si mare, in lumea mirifica a creatiei artistei trebuiau sa fie figurati, sa prinda aripi ingerii. Desigur, s-ar putea teoretiza despre ingeri, dar artista nu vrea sa-l complecteze pe Andrei Plesu. Cei cativa ingeri au aripile grele de simboluri – sugestii ale prezentei lor in multe icoane, de la Nasterea Domnului, la Botez, la Sfanta Treime, sau la Mormant, la intalnirea cu Maria si Maria Magdalena. Sau se remarca portretele – icoane care incununeaza perechile de aripi… chipuri ale unor fiinte speciale unice si totusi venite din eternitate. Printre ei ar putea fi un Valeriu Gafencu, sau alte suflete incercate de durere si geniu, Nicolae Steinhardt, Lucian Blaga sau Eminescu, sau cati sfinti necunoscuti ne-au luminat parcursul gradinii noastre pamantesti. Plastic, prin decorul colorat aplicat ca o patina, ca o atingere la fel de diafana in gest ca si albul gipsului, sculpturile Silviei Radu sunt foarte moderne si in acelasi timp foarte arhaice, asemeni Corelor de pe Acropolea Atenei sau asemenea Razboinicului cu flori de crin din civilizatia minoica cretana.

Pe un fel de suport-inchinator sunt expuse reliefuri de bronz sau alt metal, reliefuri picturale, de nuanta usor impresionista, in metamorfoza, sugerand un Sfant Nectarie, un Arhanghel, sau un Sobor de Sfinti Arhangheli. Daca n-ar fi mult as crede ca lumea icoanelor este inscrisa in aerul pe care il respiram si devine in cazul artistei lume descrisa, semnificata, obiectivata, cu o simplitate, o sfanta simplitate.

Despre omul Silvia Radu vorbesc sculpturile, picturile, credinta care se vede in gestul exprimarii plastice, in faptele ctitoricesti, in generozitatea prezentei frecvente in expozitii, in simplitatea demna a modestiei sale.

Apreciem fermitatea parintelui paroh Vasile Istrate, a curatorului antropolog Florin Gherasim, de a organiza expozitii de arta de mare calitate adusa in parohie, aproape si de oamenii din cartiere, de tineri. Imaginile sunt luate in seara vernisajului. Pe internet, artista este foarte vizibila, iar atmosfera expozitiei este asemanatoare cu spatiul pe care-l doreste artista si care-i este familiar: viu, bogat, colorat, stenic pentru tineretea de 77 de ani a artistei.
                                                                                                                                                                 Margareta Catrinu, 5 febr. 2012

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Pictura si mozaic. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s