Apa şi Sfintele Taine (I. Botezul)

Apa este o materie importantă în cultul ortodox cu o simbolistică şi o întrebuinţare precisă, primimd putere sfinţitoare şi curăţitoare asupra sufletului şi a trupului. Unitatea tainelor şi a lucrării lor „se înţelege mai bine din izvorul unica care le-a produs: Ele îşi au izvorul – potrivit Sfinţilor Părinţi – în „coasta dreaptă a lui Hristos, din care a curs sânge şi apă” (Ioan 19, 34)”[1], căci „nu fără pricină, sau la întâmplare au curs aceste izvoare, ci fiindcă acestea amândouă au dat naştere Bisericii. Aceasta o ştiu cei ce se împărtăşesc din Sfintele Taine, ca ei sunt născuţi din har şi din apă şi hrăniţi prin Sângele şi Trupul lui  Hristos. De aici îşi au început Sfintele Taine. Încât, când te apropii de Înfricoşatul Potir, să te apropii ca şi când ai bea din coasta Lui”[2].

În legătură cu Sfintele Taine, apa este folosită în cadrul cultului Tainei Sfântului Botez şi a Sfintei Euharistii.

.

Apa şi Taina Sfântului Botez

.

Ştiinţa modernă a descoperit că toată viaţa pe pământ a venit din apă. La început întreaga viaţă, incluzând-o şi pe a noastră, era în mare. Obstetrica modernă a arătat că embrionul uman este născut din fluidul amiotic în pântecele mamei şi că acest fluid are aceiaşi compoziţie ca şi apa mării.[3] În acest sens spunea Tertulian: „apa primordială a produs viaţa, aşa încât nimeni nu ar trebui sa fie uimit ca în Botez apele pot să dea viaţă”[4]. Hristos folosea adeseori metafora „apa vieţii”; Sfântul Chriril al Ierusalimului afirma ca „apa este principiul Cosmosului şi Iordanul Evangheliei”[5], de aceea Biserica foloseşte apa ca un semn al dumnezeieştii vieţi a harului. Prin Botez ne ridicam la viaţa nouă. Sfântul Ignatie al Antiohiei spune: „contactul trupului Domnului nostru cu apa Iordanului este principiul acţiunii de sfinţire a apei în Sfânta Taină a Botezului”[6]. Acestea l-au determinat pe Tertulian să afirme că precum apele primordiale ale creaţiei au produs peşti, apa Botezului naşte „mici peşti” sau „mici hriştoşi”[7].

Botezul începe prin solemna binecuvântare a apei: „că tocmai apa este cea care descoperă semnificaţiile botezului şi că această descoperire se face prin slujba săvârşită asupra ei înaintea botezului propriu-zis. Numai că botezul începe prin binecuvântarea apei, şi tocmai această binecuvântare (sfinţire) ne descoperă întreaga dimensiune a tainei, conţinutul ei şi adâncimea ei cosmică. Altfel spus, tocmai sfinţirea apei este cea care manifestă valoarea reală a botezului, relevând raporturile lui cu lumea şi cu materia, cu viaţa sub toate aspectele ei”[8]. Studiul liturgic elaborat de părintele Schmemann surprinde trei dimensiuni esenţiale, simbolice ale apei: dimensiunea cosmică: „nu poate exista în cosmos viaţă dacă nu este apă şi de aceea omul primitiv identifica apa cu principiul vieţii, vedea în ea „prima esentia” a lumii (Geneză 1,2), „….şi Duhul lui Dumnezeu plutea deasupra apelor””[9]. A doua dimensiuen a apei este simbolul distrugerii şi al morţii: „adâncimea nebuloasă a apei este cea care ucide şi distruge, habitatul întunecos al puterilor satanice, însăşi imaginea iraţionalului, a incontrolabilului şi al elementarului în lume.”[10]

În al treilea rând, în concepţia părintelui Schmemann apa este principiul „purificării, al purităţii şi deci al regenerării şi al reînnoirii. Ea şterge petele, ea recrează puritatea primară a pământului”[11].

Acest simbolism religios fundamental al apei se întâlneşte pretutindeni în istoria biblică a creaţiei, a căderii şi a mântuirii. În cartea Facerii este întâlnită apa reprezentând creaţia însăşi, „cosmosul care bucura pe Creator, căci acest cosmos traduce şi cânta gloria Lui”[12], dar apa este şi expresie a mâniei divine, a judecăţii şi a morţii (Potop, Marea Roşie) şi o întâlnim însăşi ca şi expresie a pocăinţei, a purificării, a iertării, în botezul lui Ioan şi în ultima poruncă a Domnului Hristos (Matei 28, 19-20).

Creţia, căderea şi răscumpărarea, viaţa şi moartea, învierea şi viaţa veşnică (conţinutul credinţei creştine) sunt unite în acest simbol: apa (gr. Szmbollo – a regrupa).

Sfinţirea în cadrul Botezului „este mult mai mult decât o ceremonie preliminară şi necesară care ţine materia Tainei”[13]. Datorită celor trei dimensiuni apa „trebuie sa fie ceea ce era de la bun început: epifanie, revelaţie a semnificaţiei reale a botezului ca act cosmis, ecleziologic şi eshatologic – cosmic întrucât este taina creaţiei din nou, ecleziologic pentru că este taina Bisericii şi eshatologic pentru că este taina Împărăţiei”[14].

Binecuvântarea apei „Binecuvântată este Împărăţia Tatălui…”, „anunţă Împărăţia lui Dumnezeu ca temă şi obiectiv ultim al botezului”[15]. În Ectenia mare care urmează sunt cuprinse un număr de cereri speciale: „pentru ca să se sfinţească apa aceasta cu puterea, cu lucrarea şi cu venirea Sfântului Duh”, „pentru ca să se trimită harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului”. Curăţită şi readusă la starea originară, „apa trebuie să devină acum şi mai mult: Hristos prin pogorârea sa în apele Iordanului şi prin Botez a făcut din apă o putere de mântuire pentru toţi oamenii, vehiculul harului mântuirii în lume”[16].

Prin lucrarea Sfântului Duh, apa îşi schimbă finalitatea, devenind principiul noii vieţi spirituale şi al curăţirii lăuntrice, primind: „harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului” şi devenind „izvor de nestricăciune, har de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pierire, de puterile cele potrivnice neatinse, plină de putere îngerească”[17].

Este folosită apa ca materie a botezului pentru că ea este elementul natural cel mai de folos folosit pentru curăţenia trupească şi prin urmare simbolul cel mai potrivit al curăţirii spirituale pe care o dobândim prin botez. Sfântul Apostol Petru arată faptul că apa botezului creştin simbolizează şi apele potopului care au şters fărădelegile poporului. Cristelniţa cu apa botezului are o dublă semnificaţie: atât apa Iordanului, cât şi mormântul în care a fost îngropat Domnul Hristos.

Legat de apă este şi modul de săvârşire al botezului. Acesta se săvârşeşte prin afundarea în apă (de trei ori). Botezul prin turnare (infusio) sau stropire (adspersio) era îngăduit în vechime, ca excepţii pentru clinici (bolnavi care nu puteau sta în picioare). Această practică s-a extins ca practică normală în Apus, mai întâi sporadic (secolele VIII – IX), generalizându-se în secolul XIV, fiind păstrat şi administrat după secolul XVI şi la protestanţi.[18]

Prin afundarea completă a trupului în apă „închipuim moartea noastră pentru viaţa în păcat de până aici şi îngroparea noastră împreună cu Hristos, iar prin ieşirea (scoaterea pruncului) din apă, închipuim învierea noastră împreună cu El pentru viaţa cea nouă. Afundarea se face de trei ori la rând pentru a arăta pe de o parte că temeiul credinţei noastre este Sfânta Treime, iar pe de altă parte închipuie cele trei zile cât a stat Domnul în mormânt.”[19]

Părintele Schmemann subliniază faptul că Sfintele Taine sunt „treceri spre Împărăţie, Biserica însăşi este taina acestei treceri şi cu fiecare taină ne duce în Împărăţia lui Dumnezeu; apa botezului este sfântă, adică devine prezenţa lui Hristos Însuşi şi a Sfântului Duh…şi este sfinţită cu scopul de a se opera prin ea iertarea păcatelor, răscumpărarea, mântuire, cu scopul de a fi ceea ce întreaga materie a fost destinată a fi: un mijloc în vederea unui scop care este îndumnezeirea omului, cunoaşterea lui Dumnezeu şi comuniunea cu el”[20]. „Arată-te Doamne în apa aceasta şi dă acestuia ce se botează să se schimbe prin ea, să lepede pe omul vechi, stricat de poftele înselăciuniişi să se îmbrace în cel nou, ce este înnoit, după chipul Ziditorului său, ca, fiind împreună sădit cu asemănarea morţii Tale prin Botez, să se facă părtaş Învierii Tale şi păzind harul Sfântului Tău Duh şi sporind sezământului harului, să ia plata chemării celei de sus şi să se numere cu cei întâi-născuţi în cer întru Tine, Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos…”[21]

Ana-Maria Pelea

[1] Pr. Ioan Mircea, Taina Botezului, în Ortodoxia, nr. 3-4, 1979, p. 474.

[2] Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia LXXXV la Ioan, P. G. LIX, 463, apud., Ibidem.

[3] Dr. Irineu Pop-Bistriţeanul, Cuvântul Dragostei, Cuvinte duhovniceşti, vol. III, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1997, p. 113.

[4] Tertulian, apud., Ibidem.

[5] Sfântul Chiril al Ierusalimului, apud., Ibidem.

[6] Sfântul Ignatie al Antiohiei, apud., Ibidem.

[7] Tertulian, apud., Ibidem.

[8] Alexander Schmemann, Din apă…, p. 33.

[9] Ibidem, p. 35,

[10] Ibidem.

[11] Ibidem.

[12] Ibidem.

[13] P.S. Dr. Laurenţiu Streza, Tainele de iniţiere creştină în Bisericile Răsăritene, Editura Trinitas, Iaşi, 2002, p. 65.

[14] Alexander Schmemann, Din apă…, p. 35.

[15] Ibidem, p. 36.

[16] Ibidem, p. 37.

[17] ***, Molitfelnic, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1992, p. 33.

[18] Pr. Prof. Ene Branişte, Rânduielile Bisericii Ortodoxe cu privire la Taina Botezului şi a Mirungerii şi explicarea lor, în Revista Mitropolia Olteniei, nr. 3-4, 1969, p. 196.

[19] Ibidem, p. 197.

[20] Alexander Schmemann, Din apă…, p. 43.

[21] ***, Molitfelnic, p. 34.

Despre CUVÂNT ORTODOX

Gânduri și cărți ortodoxe.
Acest articol a fost publicat în Rugaciune si cult (Liturgica). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Apa şi Sfintele Taine (I. Botezul)

  1. Pingback: Apa şi Sfintele Taine (Sfânta Euharistie) | CUVÂNT ORTODOX

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s