Toată făptura împreună suspină

Siluan Popescu: În Epistola către Romania a Sfântului Apostol Pavel citim:

Pentru că făptura aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci făptura a fost supusă deşertăciunii – nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o – cu nădejde, pentru că şi făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu. Căci ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum. (Romani 8,19-22)

În acelaşi timp, moartea o vedem prezentă peste tot în natură.

Această pătrundere a morţii în lume, ca urmare a păcatului strămoşesc, în ce fel se poate observa la nivelul micro? Dar la nivel macro?

Anton Andronic: Acest citat din Sf. Pavel este profund si interesant ca mesaj asupra destinului materiei.

Moartea, asa cum este prezenta peste tot in natura, asa este prezenta la nivel microscopic, al nucleului atomic si al particulelor elementare, si la nivel cosmic.

Pamantul si noi insine, caracterizati de o complexa compozitie chimica, putem spune ca suntem intr-un fel rezultatul aceste morti la ambele nivele. Din cele 83 de elemente chimice stabile, de la hidrogen la bismut, toate, cu exceptia hidrogenului si a heliului, sunt produse ca rezultat al mortii. Nucleele atomice pana la nichel sunt produse in procesul de fuziune nucleara in stele, proces in care o parte din „materia prima”, protonii, se dezintegreaza, transformandu-se in neutroni. Acestia, impreuna cu protonii, formeaza nucleele atomice (care, impreuna cu electroni pe masura, formeaza atomii, care sunt „caramizile” materiei si in particular ale sofisticatelor constructii moleculare ce stau la baza chimica a vietii).

De ce este nevoie de dezintegrarea protonilor in neutroni?

De ce nu exista neutroni ca materia prima pentru a construi nuclee in stele?

Deoarece neutronii, desi au fost produsi ca si protonii la inceputurile Universului, in stare libera nu traiesc mult: se dezintegreaza
(transformandu-se in protoni) in mai putin de 20 de minute. De asta, neutronii primordiali au supravietuit numai in nucleele de deuteriu (ce contin 1 proton si un neutron) si de heliu (2 protoni si 2 neutroni) ce au fost produsi dupa aproximativ 3 minute de la inceputul Universului.

Soarele, steaua prin intermediul careia viata este posibila pe pamant, poate sa produca numai nuclee pana la carbon (si putin oxigen). Nucleele pana la fier si nichel sunt produse in stele cu o masa de zeci de ori mai mare decat masa soarelui. Astfel de stele mor relativ repede (prin comparatie cu durata estimata de viata a soarelui, care este de 10 miliarde de ani) si intr-un mod „violent”, o explozie in care conditiile sunt de asa natura incat toate elementele mai grele decat fier si nichel sunt produse. Acest stadiu stelar final, denumit supernova, este asa de proeminent incat steaua exploziva poate fi vizibila si la lumina zilei, iar o stea normal invizibila nici macar cu ajutorul telescoapelor (datorita distantei imense fata de pamant) devine vizibila pentru o perioada de cateva saptamani. Un numar imens de stele au murit in vecinatatea noastra cosmica timp de 6-7 miliarde de ani, imprastiindu-si nucleele in spatiu, de unde au fost incorporate la formarea sistemului solar cam acum 5 miliarde de ani. In acest sens s-a spus, pe buna dreptate, ca noi suntem „praf stelar”, o buna parte din constituenta noastra materiala provenind din stele ce au murit cu miliarde de ani in urma.

Moartea stelara este un fenomen universal. Stelele „traiesc” prin fenomenul de fuziune nucleara ce produce energia ce ni se transmite prin lumina si mor la terminarea combustibilului nuclear (in principal protoni). Fenomenele complexe ale mortii stelare au fost intelese abia in a doua jumatate a secolului XX. Cu un secol mai inainte, Eminescu ne-a dat, in poezia „La steaua”, o imagine poetica plina de exactitate:

Icoana stelei ce-a murit
Incet pe cer se suie:
Era pe cand nu s-a zarit,
Azi o vedem si nu e.

In zilele noastre supernovele ne furnizeaza inca intrebari, dar sunt si folosite ca si fenomene de referinta pentru a masura expansiunea Universului. Doua exemple de imagini de supernove, una care a explodat (mai bine zis, a carei explozie a fost vazuta pe Pamant) in anul 1987:


http://apod.nasa.gov/apod/ap120226.html

si alta care a explodat cam acum 400 de ani (si care nu a fost vazuta, desi ar fi trebuit sa fie)


http://apod.nasa.gov/apod/ap120112.html

Insasi lumina moare intr-un anume fel, fiind absorbita de materie si emisa la loc, de obicei cu o energie mai mica. Acest proces face ca energia din fenomenul de fuziune stelara sa ne parvina sub forma de lumina vizibila. Emisa in centrul soarelui cu o energie mult prea mare pentru a fi detectata de ochiul omenesc, lumina  „calatoreste” spre periferia solara timp de o suta de mii de ani, timp in care este absorbita si emisa de un numar imens de ori, proces prin care energia i se micsoreaza cam de un milion de ori.

La nivelul particulelor elementare, materia este formata din 3 familii de cate 4 particule (2 cuarci, 1 electron si un neutrino).

Insa numai particulele din prima familie sunt stabile, celelalte de dezintegreaza (producand particule din prima familie) la scurt timp dupa ce sunt produse. Deci putem spune ca mor, dand viata unor „urmasi”.

Cum stim ca sunt produse aceste particule instabile?

Tehnologia secolului XX a permis producerea lor artificiala in aceleratoare de particule (cum ar fi Large Hadron Collider de la CERN) si detectarea lor cu precizie, reconstruindu-le din produsii de dezintegrare. Aceasta producere artificiala nu este singurul mod: razele cosmice (in principal protoni de energie mare, o parte produsi in exploziile stelare descrise mai sus) produc continuu (de 5 miliarde de ani) particule instabile prin ciocniri cu nucleele atomice din atmosfera terestra. O curiozitate a naturii, insa cu implicatii profunde, inca neintelese in totalitate. Stim ca legile fizicii la nivel microscopic si implicatiile lor la nivel macroscopic au nevoie de cel putin 3 familii de particule, desi doar o familie este stabila. Masuratorile experimentale arata ca sunt exact 3 familii, ceea ce fizica nu poate explica.

Este asta oglinda Treimii?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în CUVÂNT ORTODOX. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s