Taina iubirii (1)

      Cea mai grea cruce: crucea iubirii!

Noi iubim doar pe cei ce ne iubesc pe noi. Și nici pe aceștia nu îi iubim după porunca Domnului; iubirea noastră e mutilată, căci îi lipsește jertfelnicia. Cât despre iubirea de vrăjmași – aceasta nu se atinge de inima noastră nici în treacăt, măcar: în sinea noastră, nu Îl urmăm pe Hristos în Ghetsimani și pe Golgota, ci vrem direct în Înviere.

A iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți înseamnă a pune viața ta pentru el.

Domnul spune: „Mai mare dragoste ca aceasta, nimeni nu are, ca viața sa să și-o pună pentru prietenul său.” Cine este prietenul meu? Tot omul a cărui inimă a tresărit – oricât de plăpând – la chemarea tainică a Domnului.

Noi spunem că suntem ortodocși. Dar Ortodoxia este credința iubirii jertfelnice, iar noi ne iubim pe noi înșine mai mult decât pe aproapele nostru și, adesea, chiar mai mult decât pe Dumnezeu. Căci nu punem viața noastră pentru aproapele și nu încetăm a judeca și a osândi în numele unei închipuite dreptăți, chiar dacă această „dreptate” a noastră ne rupe de Dumnezeu.

Dreptatea lui Dumnezeu este iubirea până la jertfa pe cruce.

Viața în Hristos este răstignire – între durerea Iubirii și bucuria Învierii.

Adevăratul ortodox trăiește răstignit între pământ și Cer, căci moartea și Învierea petrec deopotrivă în inima lui. El suferă pentru cei din adâncul păcatului și, în același timp, se bucura în Raiul desfătării în comuniune cu Dumnezeul păcii și al bucuriei. Inima lui plânge cu cei ce plâng, asumându-și responsabilitatea pentru păcatul tuturor și se incântă în Hristos, în comuniune cu ceilalți.

Sunt mulți ortodocși numai cu numele. Adevărații ortodocși sunt smeriții purtători ai iubirii jertfelnice.

Iubirea și luciditatea merg mână în mână. Dacă eu vreau să împlinesc porunca iubirii așa cum mi-a fost ea lăsată de către Domnul în Evanghelia Sa, atunci eu nu precupețesc niciun efort în vederea mântuirii semenului meu, chiar dacă acesta mi se face vrăjmaș. Îl compătimesc și mă rog pentru el, dar nu abdic de la niciunul din adevărurile de credință. Dar, păstrând cu sfințenie adevărul revelat, petrec neclintit în porunca iubirii.

Adevărata iubire nu coboară de pe Cruce.

E o ispită să cauți să-L „aperi” pe Dumnezeu, Cel ce a zis: „Poruncă nouă vă dau voua: să vă iubiți unul pe altul, precum Eu v-am iubit.”

Dacă zici că ai dragoste, cercetează-ți inima și află: poți merge la moartea pe cruce pentru mântuirea semenului tău?

Mulți chemați, puțini aleși! Fiindcă ne lepădăm de Hristos cu fiecare cădere din porunca iubirii.

Măsura iubirii după poruncă este aceasta: când vrăjmașul meu îmi ia viața, iar eu mă rog pentru el și plâng cu inima de mila lui, sfâșiat de durerea că-și riscă mântuirea.

Să nu-ți îngădui vreodată să judeci pe cineva, afară numai dacă, privind în oglindă, te judeci pe tine însuți.

Pavel se întreba: „Om nenorocit ce sunt, cine mă va izbăvi de trupul morții acesteia?” Dar Domnul răspunsese deja la întrebarea aceasta: „Ceea ce la om nu este cu putință este cu putință la Dumnezeu…” De ne vom strădui după putere și-L vom ruga, Domnul ne va dărui dragostea Sa.

Vedeți și:

Taina iubirii (2)

Taina iubirii (3)

Dianora Ioana

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Calea fericirii (Morala), TEOLOGIE SISTEMATICA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Taina iubirii (1)

  1. Pingback: Taina iubirii (2) « CUVÂNT ORTODOX

  2. Pingback: Taina iubirii (3) « CUVÂNT ORTODOX

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s