Viaţa în Înviere – arhim. Teofil Părăian

Din clipa în care cineva, crezând în Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi în învierea Lui, are această convingere că Domnul Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând, din acea clipă este gata pentru o viaţă nouă, pentru o viaţă în care se mărturiseşte învierea. Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani are cuvinte în care se arată taina schimbării omului prin Botezul creştin. Şi anume, în capitolul al 6-lea al Epistolei către Romani spune Sfântul Apostol Pavel că noi ne-am făcut una cu El, o tulpină ne-am făcut cu Mântuitorul prin Botez, în moartea Lui şi în învierea Lui. Botezul creştin este taina morţii cu Domnul Hristos, taina morţii omului vechi şi taina învierii omului nou. „Precum Hristos a înviat din morţi prin mărirea Tatălui, aşa şi noi să umblăm întru înnoirea vieţii” (Romani 6, 4) zice Sfântul Apostol Pavel. Noi credem în învierea Domnului Hristos şi ne unim la învierea Domnului Hristos. La slujba Botezului aşa cum o cunoaştem noi, în Biserica noastră drept măritoare, după ce cel nou botezat a primit Botezul şi a primit şi Taina Ungerii cu Sfântul Mir, preotul vorbind cu el îi spune: „Botezatu-te-ai, luminatu-te-ai, miruitu-te-ai, sfinţitu-te-ai, spălatu-te-ai în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. Acesta este punctul de plecare al vieţii celei noi. Cel nou botezat s-a luminat şi trebuie să ştie că e luminat. Cel nou botezat s-a miruit şi trebuie să ştie că e miruit. Cel nou botezat s-a sfinţit şi trebuie să ştie că participă la sfinţenia lui Dumnezeu. Cel nou botezat s-a spălat şi trebuie să ştie că a primit curăţirea sufletului. Dar lucrurile care se întâmplă tainic sunt împiedicate de multe ori, sau sunt întunecate de multe ori de nepăsarea omului, şi atunci se ajunge la un fel de întunecare, se ajunge la un fel de moarte sufletească, la un fel de lâncezeală, se ajunge la un fel de nepăsare pentru că se adaugă iarăşi păcatele şi patimile, şi păcatele şi patimile duc la moartea sufletului.

Tatăl fiului risipitor din pilda cu fiul risipitor, pe care eu aş numi-o mai bucuros pilda cu tatăl primitor, când fiul său s-a întors spunea celor din jurul lui: „Se cădea să ne bucurăm, că fiul meu a fost mort şi a înviat, a fost pierdut şi s-a aflat”. Şi mai departe tatăl spune fratelui rămas acasă, fratelui fiului risipitor sau celuilalt fiu al său rămas acasă: ” Se cădea să ne bucurăm, că fratele tău acesta a fost mort şi a înviat, a fost pierdut şi s-a aflat” (Luca 15, 24. 32). Învierea din învierea Domnului nostru Iisus Hristos este învierea care se realizează prin întoarcerea de la rău la bine, se realizează prin întoarcerea de la păcat la virtute, se realizează în special prin pocăinţă, care este în primul rând şi în mod special părăsirea păcatului. Când cineva părăseşte păcatul, când cineva socoteşte păcatul drept păcat, atunci ni se deschid perspective noi şi de înţelegere şi de trăire a unei vieţi superioare, a unei vieţi în care se mărturiseşte învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

În Epistola către Coloseni, în al 3-lea capitol, găsim cuvintele Sfântului Apostol Pavel care îi îndeamnă pe credincioşii care au înviat împreună cu Hristos, deci pe credincioşii despre care se poate spune „botezatu-te-ai, luminatu-te-ai, miruitu-te-ai, sfinţitu-te-ai, spălatu-te-ai în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, despre cei ce s-au făcut o tulpină în moarte cu Hristos, o tulpină în învierea Domnului Hristos, despre aceia Sfântul Apostol Pavel zice: „Dacă aţi înviat împreună cu Hristos, căutaţi cele de sus” (Coloseni 3, 1). Semnul învierii împreună cu Domnul Hristos este căutarea celor de sus. Şi zice mai departe Sfântul Apostol Pavel, ca şi când ar fi uitat ceva principal: „Cugetaţi cele de sus”. Înainte de a căuta ceva trebuie să cugeţi la ceva. Prin urmare, unul care a înviat cu Domnul Hristos cugetă cele de sus, caută cele de sus, „unde Hristos – zice Sfântul Apostol Pavel – Se află şezând de-a dreapta Tatălui. Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu”. Pentru că s-a întâmplat aşa ceva, spune mai departe Sfântul Apostol Pavel, trebuie să „omorâţi mădularele voastre cele de pe pământ”, şi spune care sunt acestea: „desfrâul, necurăţia, patima, pofta rea şi zgârcenia sau lăcomia, care este o închinare la idoli. Pentru unele ca acestea vine mânia lui Dumnezeu asupra fiilor neascultării”. Şi mai departe spune Sfântul Apostol Pavel: „Lepădaţi deci şi voi toate acestea: mânia, iuţimea, răutatea, defăimarea, cuvântul de ruşine din gura voastră – şi adaugă – şi lepădaţi minciuna, pentru că v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou”. Dacă ne gândim la aceste cuvinte ale Sfântului Apostol Pavel înţelegem că nu trăieşte în înviere şi nu trăieşte o viaţă din înviere, o viaţă întemeiată pe înviere, omul care trăieşte în păcate ca acelea pe care le pomeneşte Sfântul Apostol Pavel, adică în desfrânări, în necurăţii, în patimi, în pofta cea rea sau în zgârcenie şi în lăcomie. Este încă în moarte acela care face păcate ca acestea: mânie, iuţime, răutate, defăimare, care are cuvânt de ruşine şi cuvânt de minciună. Şi nu se opreşte Sfântul Apostol Pavel numai la atât, ci adaugă şi cuvinte din care se vede că viaţa unui creştin care ştie de învierea Domnului Hristos, viaţa unui creştin care trăieşte din învierea Domnului Hristos trebuie să fie o viaţă pozitivă. De aceea zice Sfântul Apostol Pavel: „Îmbrăcaţi-vă ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu blândeţe, cu smerenie, cu îndelungă răbdare îngăduindu-vă unul pe altul; dacă are cineva ceva împotriva cuiva, precum Hristos v-a iertat vouă, asemenea să iertaţi şi voi. Şi peste toate acestea îmbrăcaţi-vă cu iubire, care este legătura desăvârşirii, şi pacea lui Hristos care covârşeşte toată mintea să stăpânească în inimile voastre”.

Iată, stimaţi ascultători, nişte lucruri care arată că cineva crede în învierea Domnului Hristos, sau în Hristos cel înviat, şi arată că nu-i destul să nimicim negativele din viaţa nostră, ci trebuie să arătăm şi cele pozitive, cum e blândeţea, cum e bunătatea, cum e smerenia, cum e îndelungă-răbdarea, cum este îngăduinţa şi iertarea, cum este iubirea, şi dacă toate acestea se realizează, atunci pacea lui Hristos stăpâneşte în inimile credincioşilor. Şi atunci se împlineşte cuvântul spus de Domnul Hristos după înviere: „Pace vouă”. E o făgăduinţă pe care a împlinit-o Domnul Hristos în învierea Sa, iar făgăduinţa a făcut-o când a zis în cuvântarea de despărţire: „Pacea Mea dau vouă, pacea Mea las vouă, nu daruri cum dă lumea vă dau eu vouă” (Ioan 14, 27). Pacea şi bucuria, pentru că Domnul Hristos de fapt a făgăduit şi bucurie ucenicilor Săi când le-a zis: „Acestea vi le spun, ca bucuria Mea să fie întru voi, şi ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15, 11). Domnul Hristos le-a şi dat bucurie ucenicilor Săi după învierea Sa, pentru că s-au bucurat ucenicii văzând pe Domnul. S-au bucurat oamenii de Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi înainte de învierea Lui din morţi, dar s-au bucurat de învierea Mântuitorului încă şi mai mult, s-au bucurat de El după înviere. Şi Domnul Hristos a vrut ca ucenicii Săi să-şi trăiască viaţa în bucurie, pentru că le-a spus: „Acestea vi le spun pentru ca bucuria mea să fie întru voi şi ca bucuria voastră să fie deplină”. Aşa ceva se întâmplă cu omul care crede în înviere, cu omul care se întemeiază pe învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu omul care a scăpat de puterea păcatului care este pricină de moarte, pentru că plata păcatului, spune Sfântul Apostol Pavel, este moartea. „Ce roade aveaţi atunci când eraţi în neştiinţă?” întreabă Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani, „Roade de care acum vă este ruşine” (Romani 6, 21-23). De ce? Pentru că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, plata păcatului fiind moartea iar plata virtuţii fiind viaţa veşnică.

Fiecare dintre noi avem o viaţă firească, o viaţă naturală. Dar trebuie să avem şi o viaţă supranaturală, o viaţă care porneşte din Dumnezeu, o viaţă care ne dă ceva din puterea lui Dumnezeu, din darul lui Dumnezeu, din lumina lui Dumnezeu. Sărbătorile noastre toate sunt sărbători ale luminii.

(fragment)

Arhim Teofil Părăian
Sursa: nistea.com

Anunțuri

Despre CUVÂNT ORTODOX

Gânduri și cărți ortodoxe.
Acest articol a fost publicat în Calea fericirii (Morala), TEOLOGIE SISTEMATICA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Viaţa în Înviere – arhim. Teofil Părăian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s