Iconostasul stravechi al bisericii Adormirea Maicii Domnului din Cluj, Manastur

Fascinatia pe care o simtim pentru icoanele vechi, mai ales cand le vedem duminica de duminica,  incadrate intr-un iconostas frumos si nobil, devine un prilej de visare, de retraire a unor istorii imaginate, brodate pe firul vietii locului si al oamenilor care le-au cinstit in rugaciunile lor. Parca fizionomiile icoanelor, chipurile sfinte, oglindesc cumva chipul grijilor de tot felul, al sperantelor celor care si-au gasit sprijin in taina rugaciunilor, privire in Privire, fata catre Fata.

Inca din 1976, cand am ajuns sa locuiesc intr-un bloc din vechiul sat Manastur, acum noul cartier al Clujului, duminica de duminica, contemplam acest iconostas. Dupa forma rotunjita in partea de sus, dupa vechimea lui, ma gandeam ca este mult mai vechi decat biserica. Iar pictura, cu fond auriu, foarte decorativa, ca o broderie, ma atragea prin tehnica picturala sincera. Sculptura lemnului mi se parea o adevarata dantelarie, acoperita cu culoare si cu foita de aur. Cat mi-ar fi placut sa stiu unde a fost sculptat, doar nu va fi fost sculptat la Viena, cum am vazut pe la unele manastiri din tinutul Neamtului. Ar putea fi un mester provenit din scoala brancoveneasca, cine stie… Iar pictura, deteriorata, usor ridicata si amenintand sa se desprinda de pe lemn, pe locul mainii Maicii Domnului, acolo unde credinciosii saruta icoana… Priveam cu ingrijorare unele ”restaurari” cu bronz, care nu se potrivea cu vechea patina calda a foitei de aur originale. Cu ani in urma, niste hoti au furat doua icoane din randul ”praznicelor”, inlocuite cu ceva similar, dar nou… alta trauma. Am primit chiar si o solicitare sa incerc sa restaurez cumva, prin lipire, un strat din fondul unei icoane care ameninta sa cada. Stiu ca mi-am declinat competentele, cum sa ating ceva atat de pretios, de vechi, ceva care ar putea fi din secolele XVII-XVIII, poate chiar mai vechi. Era nevoie de specialisti care sa respecte vechile si originalele tehnici.

Taina frumosului iconostas s-a mai luminat cand, la o slujba cinstita de prezenta IPS Andrei Andreicut, preotul paroh a pomenit despre istoricul bisericii noastre. Presupunea, foarte plauzibil, ca iconostasul mult admirat ar fi cel mai vechi din Cluj, ca frumos exemplu de arta crestina ortodoxa, dar fiindca pe locul actualei biserici s-au succedat in timp mai multe lacasuri de cult folosite de satenii manastureni. Satul Manastur, sat romanesc, cum erau destule sate din jurul Clujului, si-a mentinut faima de fronda pana cand pamanturile lui au fost luate de stat pentru constructia unui cartier de peste 150.000 de locuitori. Se spunea: pana aici este democratie, de aici e Manasturul. Candva, am gasit intr-o publicatie veche un desen cu aceasta mica bisericuta, cam cat o casa de locuit, cu un turn, mic si el..”Misterul” actualei biserici (1950-1962) este ca localnicii manastureni, insufletiti de un preot inimos, sub pretextul unor reparatii a vechi bisericute, au zidit peste aceasta o biserica noua si mult mai mare. Se zice ca preotul (fost greco-catolic, trecut cu toata comunitatea la ortodoxie) s-a folosit de sensibilitatea lui Petru Groza, care le-a ingaduit, tolerat, acest artificiu prin care si-au realizat un loc de inchinare  mai incapator. Poate ca iconostasul cel frumos apartine  chiar celei mai stravechi biserici, ar putea fi nu numai frumos, dar valoros ca marturie istorica. Se stie ca in orasul Cluj, ortodoxia nu era admisa. De abia in sec. XVIII, o comunitate de negustori greci si macedoneni au obtinut posibilitatea construirii unei biserici ortodoxe, dar au fost amanati si in final li s-a permis sa construiasca doar in afara zidului orasului. (Este vorba de biserica Sfanta Treime, de pe strada Bisericii Ortodoxe  din Cluj, acum aproape in centrul orasului.) Imaginile cu acest iconostas, cu asezarea bisericii pe o inaltime, dar retras  totusi, discret, ne duc cu gandul si imaginatia cu cateva sute de ani in urma (daca putem face abstractie de blocurile si cimitirul din beton din preajma). Cu vreo 10-15 ani in urma, eu am incercat sa fac asa ceva, pictand un peisaj cu aceasta biserica, atmosfera era inca foarte poetica… Acum, din locul acela, de unde am pictat peisajul, priveste mandru, foarte ”european”, un supermarchet Kaufland, locul casutelor umile a fost luat de vile curatele si moderne.

Acum, de cateva saptamani, frumosul iconostas a fost dus la restaurare, pentru a fi expus la Muzeul Mitropoliei Clujului. Iconostasul nou a preluat ca idee da la cel vechi o anume gratie, pare usor, filigranat. Regretam cu nostalgie un obiect de arta, dar intelegem ca viata merge mai departe, se schimba toate… Raman traditii, sentimente, poate o anume dragoste de frumos care se eternizeaza in sufletele credinciosilor.

                                                                                                                                                                    Margareta Catrinu,18 mai 2012

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Pictura si mozaic. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Iconostasul stravechi al bisericii Adormirea Maicii Domnului din Cluj, Manastur

  1. Onet Bogdan zice:

    Se poate ca acest frumos iconostas sa fie pictat de pictorului stefan tenetchi!!!
    http://bogdanesq.blogspot.ro/2009/05/stefan-tenetchi-zograf-aradschi.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s