Ascunde-mă

Ascunde-mă, Stăpâne, Doamne, în Tine Însuți mai ascuns,
Nemaipătruns de frigul vremii, de ochiul lumii neajuns;
Ca un mărgăritar în scoică și ca un sâmbur într-un fruct,
Așa ascunde-Te, Părinte, în mine – Însuți încăput.

***

Să fiu scânteie învelită în focul Duhului Tău Sfânt –
Împărtășită de vecia-Ți, fărâmitura-mi de pământ –
În necuprinsul Tău, cuprinsă ca o clipită-n nesfârșit,
Ca picatura într-o mare, în Tine-ascunde-mă-nvelit.

***

Mai naște-Te ascuns în mine, ca împlinirea într-un rod,
Ca viața-n germenul seminței, ca sensul într-un arc de pod,
Ca zborul în aripa-ntinsă, ca mersul pasului pornit,
Te naște și rămâi în mine, – ca-ntr-un veșmânt, acoperit.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Poezie religioasa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s