Minune e

Minune este chiar că suntem în trupu-acestui lut puţin

În care, pogorât-ai, Doamne, cu strigăt, glasul Tău divin

Şi unde-ai înviat pământul luat din tina ţărânei

Cu-a Duhului Tău Sfânt suflare – dovadă vie-a dragostei.

***

Minune e c-aşa sărmană şi slabă fire ca a mea,

În Raiul bucuriei Tale, i-ai dat anume loc să stea

Şi că i-ai pus în stăpânire întreaga lume ce-ai făcut –

Coroană tuturor, punându-l pe-al tinei mele om de lut.

***

Minune e că, dând poruncă să nu se-apropie de Pom,

Nu l-ai oprit, cu-a Ta putere, să facă ce-a voit, pe om,

Ci, mult iubindu-l, peste toate, cu libertatea l-ai cinstit

Şi, să Te-nfrunte, Tu, de-atuncea, deşi Te doare, n-ai oprit.

 ***

Minune ai făcut când Raiul cu străji de pară l-ai închis

Şi, când pământul cu sudoare să îl muncească, l-ai trimis,

Când ai dat morţii răutatea, ca veşniciei să-i păstrezi

Pe-acela pentru care, încă, nu încetat-ai să lucrezi.

***

Dar ce minune că în trupul pământului Înveşmântat,

Lăsat-ai slava Ta divină, să să te faci Om adevărat

Şi-n haina neputinţei mele Tu locuind, să Te-ntâlnesc

Şi să m-apropii cu-ndrăznire de Tine,-n trupu-Ţi omenesc.

***

Şi ce minune că-ntru-a Tale venind, cu drag ai pătimit

Şi Te-ai lăsat de-a Ta zidire, de-atâtea ori, mereu rănit –

Că Ţi-ai lăsat de ea scuipată dumnezeiască faţa Ta

Spre care, nu-ndrăzneau, în iesle, să sufle vite-asupra sa.

 ***

Dar omul, cel mai rău din toate făcându-se la glas pizmaş,

A fost putut să te împlânte pe lemn, în ura lui, trufaş –

Şi ce minune că în trupul cu care noi Te-am răstignit,

Iubindu-ne şi-n ceasul morţii, din moarte Tu ne-ai izbăvit.

***

Minune-i moartea Ta – pricină ca Viaţa Ta să ne-o faci dar

Şi că Te-ncapi în chipul pâinii şi-al vinului într-un Pahar,

Că ni Te dai spre hrană nouă, celor ce Te lăsăm flămând,

Din sfânta Ta poruncă, Doamne, a dragostei, mereu căzând.

***

Dar fă minunea Ta, Stăpâne, până la capăt întru noi:

Purtându-Te smerit în lume, în inimile celor goi

Înveşmântat ca într-o haină, Tu sub aripa Ta să strângi

Poporul pentru care-n Taină, cu-atâta dragoste te frângi.

Dianora Ioana

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Poezie religioasa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Minune e

  1. DRAGOMIR MIOARA zice:

    VOARTE FRUMOS,SI ADEVARAT,ASA POIEZI ,RUGACIUNI,TREBUIE IN MANUALELE SCOLARE A COPIIILOR NOSTRI.

  2. DRAGOMIR MIOARA zice:

    pardon,FOARTE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s