Veneţia lui Joseph Mallord William Turner

„Arta stranie a lui Turner constituie separarea definitivă a formei de culoare, fuga picturii într-un spaţiu solitar, izolat de orice suport material, de orice volum vizibil, de orice legătură profundă cu universul senzual… Lumina îl orbeşte: pictorul nu mai vede nimic în afară de ea.”

Élie Faure

Prima călătorie a lui William Turner în Italia a avut loc în 1819, la un an după ce John Keats publicase poemul alegoric Endymion şi la şapte ani după ce Byron scrisese Childe Harold; ne aflăm deci în plină epocă romantică. Nesemnificativă din punct de vedere al tablourilor în ulei (încheiată cu realizarea a aproape 1500 de desene în peniţă şi creion), călătoria va fi reluată de patru ori, timp în care pictorul va vizita Veneţia, Genova, Milano, Florenţa şi Napoli. Achiziţia cea mai de seamă a acestei perioade cuprinse între 1819 şi 1840, care e numită de critici „intermediară”, este, împreună cu decantarea continuă a luminii, dizolvarea imperceptibilă a formei, absorbirea şi mutarea ei într-un plan inefabil.

Turner şi-a început cariera cu peisaje pentru diverse întreprinderi geografice sau „publicitare”. Îi plăcea în mod deosebit clasicul Claude Lorrain, ale cărui motive picturale aveau să îl urmărească prin toate metamorfozele pe care urma să le trăiască arta sa şi cu toată diversitatea temelor şi tehnicilor picturii lui, până la sfîrşitul vieţii. A cerut chiar ca tabloul său „Didona construind Cartagina; începutul Imperiului Cartaginez” din 1815 să fie expus alături de „Port de mare, la înbarcarea reginei din Saba”, un ulei al lui Lorrain din 1648. Dincolo de asta însă, temele lui sunt romantic titanice: pictează stihii dezlănţuite, orbitoare furtuni de zăpadă (Hannibal şi armata lui trecând Alpii, 1812), incendii nocturne (Foc la Palatul Parlamentului, 16 octombrie 1834, din 1835) şi marine cu naufragii (Naufragiul, 1805), ce exprimă marile convulsii ale firii neîmblânzite şi crude, care ameninţă fragila făptură omenească. Criticii spuneau că artistul dobândise cunoaşterea naturii în mod empiric, instinctiv, ghicind formarea stâncilor atunci când le desena. Şi cu cât cunoaşterea lui era mai exactă, mai ştiinţifică şi mai obiectivă, viziunile erau mai dezlănţuite, mai libere, mai subiective şi mai pure.

Totuşi poate lucrul cel mai important de subiniat despre el este că instrumentul său principal era culoarea şi subiectul lui aproape obsesiv era lumina. Sensibilitatea pictorului era subordonată acestei voinţe dureroase de a smulge lumina din culoare. După 1830, formele, volumele, perspectiva, toate se transformă, încetul cu încetul, în culoare, aşa cum o demonstrează de pildă Interiorul de la Petworth (1837), Peisajul cu apă (1835) sau Corăbii pe mare (1840), în care corăbiile sunt doar sugerate prin două pete de culoare, un brun şi un portocaliu roşcat, reprezentând probabil pânzele.

Se spune de asemenea că avea o predilecţie specială pentru galben (pe care unii dintre critici au sancţionat-o cu duritate). Galbenul lui era concentrat parcă la rădăcina lucrurilor şi purta cu el o viziune tragică, la fel ca la Van Gogh. Turner punea această culoare în porii pietrelor, în spaţiul dintre arcade, în carnea copacilor, în veşmintele oamenilor, în miezul flăcărilor şi în ceaţa răsăriturilor de soare. În Răsărit cu monstru marin (1845), monstrul este un Leviatan cu ochi enormi, în galbenul sulf al răsăritului de soare. Privit de departe, tabloul este o simfonie în galben, superficial odihnitoare şi calmă, dar dacă te apropii, coşmarul marin apare terifiant, obsesiv. „Galbenul devine o expresie a haosului primordial, poate un simbol al genezei…” (Vasile Nicolescu)

În legătură cu peisajele sale veneţiene, translaţia formei spre sugestie bazată strict pe culoare se simte şi aici, ca peste tot în lucrările lui, dar este poate în ele mai uşor de urmărit decât oriunde, fiindcă subiectele propriu-zise sunt mereu aceleaşi sau asemănătoare: Rialto (1821), Dogana şi Santa Maria della Salute (1840), Canal Grande (1835), Puntea suspinelor şi palatul ducal, Guidecca, dinspre Canale di Fusina, din nou Dogana şi San Giorgio Maggiore, o Furtună la apus (din 1840), iarăşi San Giorgio dinspre Dogana, la răsărit şi, în sfârşit, Festivalul veneţian (din 1845), în care nu se mai poate recunoaşte aproape nici un contur: clădiri şi mulţimi de oameni sunt indicate prin trăsături de pensulă în culoare, iar deasupra lor pluteşte o ceaţă alburiu-albăstruie, care coagulează întreaga imagine şi te îndeamnă parcă, şi ea, să re-creezi pictura prin gestul observaţiei atente – artistul atinsese etapa în care efectul tabloului se realiza numai sau mai ales prin actul privirii. Iar în afară de asta, efectul imediat al culorii, aşa cum se vede concret în pictura respectivă, este trăit direct ca efect de lumină. „Oriunde şi oricând apare lumina, aceasta se întâmplă prin culoare” (Michael Bockemuhl). În acel an, 1845, William Turner, romanticul precursor al impresioniştilor şi al expresionismului abstract ajunsese deja la desăvârşirea metodei şi viziunii sale…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cultura. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Veneţia lui Joseph Mallord William Turner

  1. Picturile , in speta maniera picturala a lui Turner m-a fascinat de copil cand inca nu aveam pregatirea necesara sa fac o distinctie „academica” intre panzele colorate pe care le vedeam multe din ele doar in albumele de arta. Elie Faure o descrie ca „stranie” , mai degraba o vad ca spirituala in esenta ei datorita culorilor folosite si a luminii atotprezente. Cu adevarat , materialul, concretul , in lumea vazuta prin ochii artistului parca se disipeaza , pierde contururile contopindu-se parca cu elementele primordiale : aerul ,apa si cerul .
    Multumesc autoarei articolului , a carei prezentare succinta dar foarte echilibrata , mi-a readus in minte multe din picturile indragite.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s