O călătorie de iarnă, pe versuri de Wilhelm Müller

„Vino astăzi la Schober! Am să vă cânt câteva lieduri îngrozitoare, sunt curios să ştiu ce veţi spune despre ele. M-au chinuit mai mult decât oricare alte piese pe care le-am compus…”

Franz Schubert, lui von Spaun (din biografia scrisă de V. Konen)

Se spune despre Schubert că a închis cu o mână poarta clasicismului şi a deschis cu cealaltă intrarea romantismului în muzica clasică europeană. Apărând în creaţia sa normele clasice, el a intrat în conflict cu gustul dominant al perioadei sale, în care muzica de virtuozitate şi opera străină pur distractivă se impuseseră în aşa măsură încât interesul pentru sonată şi simfonie părea să aparţină trecutului. El a scris în Viena epocii Biedermeyer, când marile idealuri filosofico-social-politice ale Revoluţiei Franceze (cuprinse în eroicul sunet al lui Beethoven) erau pe moarte, iar Napoleon se discredita cu fiecare pas. Pe Schubert l-au iubit şi l-au apreciat Schumann, Liszt şi „titanul de la Bonn” însuşi. Nu l-au iubit însă criticii muzicali ai vremii şi nici sălile de concerte. Este neclar din ce anume a trăit o viaţă întreagă (scurtă, e drept), dat fiind că muzica lui nu-i putea asigura existenţa, şi compozitorul a refuzat să calce pe urmele tatălui său în profesiunea de învăţător pe care familia i-o sugerase. El avea nevoie să scrie şi nimic altceva; locuia în gazdă la prieteni şi uneori se hrănea zile în şir numai cu biscuiţi şi cafea (ceea ce nu îi scădea în nici un fel ritmul de lucru: îşi petrecea aproape tot timpul compunând muzică).

Dacă unui artist îi este necesară confirmarea faptului că lucrările lui ajung la inima celor din jur, ca să nu sece şi ca să nu dispere, atunci această confirmare i-a fost adusă lui Schubert în cea mai mare parte de către prietenii săi. Deşi era timid şi emotiv şi avea o adevărată oroare de apariţiile în public, compozitorul avea se pare şi darul de a lega şi păstra prietenii adânci şi trainice. Din cercul său făceau parte, pe lângă mulţi alţii, poetul Wilhelm Muller, pictorul Moritz von Schwindt (ulterior poreclit Schubertul picturii), scriitorul Johann Mayrhofer, nobilul aventurier Franz Schober şi, desigur, fostul coleg al compozitorului de la Convictul regal de pe lângă Curte şi cel mai bun prieten, Joseph von Spaun. Când se întâlneau îşi petreceau timpul vorbind despre lupta pentru eliberare naţională a grecilor şi ungurilor, despre romanele cavalereşti, despre scrierile lui Byron şi despre fenomenul Goethe. Şi ascultau muzică de Schubert. Compozitorul însuşi şi mai târziu celebrul tenor Johann Michael Vogl cântau mai ales lieduri, în locuinţe particulare ale diverşilor iubitori de muzică, unde aveau loc aşa numitele „schubertiade”. Casele intelectualilor epocii şi ale micii burghezii jucau astfel rolul pe care saloanele aristocratice şi academice îl jucaseră în viaţa artiştilor din generaţia lui Mozart.

Schubert a ridicat romanţa de gen la nivelul unei arte majore. Deşi a scris simfonii, muzică de cameră şi muzică de operă, aspectul esenţial al creaţiei lui, prin care este cel mai uşor de cunoscut, rămâne liedul. A compus aproximativ 600 de lieduri, dintre care 70 pe texte de Goethe, 40 pe texte de Schiller şi ciclurile „Frumoasa morăriţă” şi „Călătorie de iarnă”, folosind versurile lui Muller.

Spre deosebire de „Frumoasa morăriţă”, care e dominat de o atmosferă de prospeţime, optimism şi farmec senzual şi se încheie într-o notă de melancolică împăcare şi uitare, „Călătorie de iarnă” (1827) este o înlănţuire de melodii triste, sumbre, aproape deznădăjduite, sentimente care par să-l fi copleşit pe compozitor în ultimii ani ai vieţii. Respins de logodnica bogată, un tânăr îşi părăseşe oraşul natal şi începe o călătorie fără ţintă, într-o noapte întunecoasă de sfârşit de toamnă. Un ritm uniform, de marş, este prezent în multe dintre liedurile ciclului, sugerând ascultătorilor prezenţa acestui fundal constant – pasul călătorului singuratic. Tăcerea pe care venirea iernii o aşterne peste natură nu face decât să îi accentueze pribeagului dorul fără nume (liedul Lacrimi îngheţate), iar copacul dintr-o margine de oraş, chinuit de vântul îngheţat, îi aminteşte de fericirea pierdută (Teiul). Tablourile din natură sunt tot mai saturate de culori sinistre, pe măsură ce povestea înaintează: pârâul, ce fusese şi un „personaj” al ansamblului „Frumoasa morăriţă”, capătă aici semnificaţia unui şuvoi de lacrimi (Torentul). Momentul crucial al acestui ciclu este reprezentat de liedul „Vis de primăvară”, a cărui structură, bazată pe contraste, reflectă ciocnirile dintre vis şi realitatea cumplită, iar de aici înainte, impresiile călătorului sunt pătrunse de sentimentul disperării şi capătă o nuanţă tragică. Singurătate, Corbul, Amăgire, Indicatorul de drum – sunt toate dominate de sentimentul unei dezolări iremediabile; ultimul lied, Flaşnetarul, este construit pe imaginea unui bătrân vagabond de la margine de drum, care răsuceşte fără nici o speranţă mânerul flaşnetei şi pare că întruchipează, pentru Schubert, propriul său destin.

Compozitorul pare să fi găsit o expresie muzicală extrem de precisă şi inimitabilă pentru fiecare din multele nuanţe ale acestor stări sufleteşti – de la tristeţea lirică la deznădejdea fără leac. De asemenea, în „Călătorie de iarnă”, Schubert foloseşte pentru prima dată miniatura cantabilă liberă, ca procedeu tehnic de construire a liedului, care nu se mai încadrează în forma cupletistică de până atunci, şi îşi îmbogăţeşte limbajul armonic utilizând modulaţii neaşteptate, la intervale de terţă şi secundă, opriri disonante şi succesiuni cromatice. Aceste noi caracteristici compoziţionale au fost dezvoltate ulterior în ciclurile de lieduri şi compoziţii pentru pian ale lui Schumann, în preludiile lui Chopin şi în romanţele lui Brahms, demonstrând încă o dată calitatea de deschizător de drumuri în muzica romantică a autorului lor…

Schubert-Die Winterreise:

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cultura. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s