Mi-ngăduie, Iisuse

Mi-ngăduie, Iisuse, pe tâmpla serii, azi,

Plecându-mi tâmpla ninsă – în lacrimi şi-n sudori

Ce am vărsat, cu timpul, de-atâtea mii de ori –

S-aştept: la rugăciune, în pieptul, meu să cazi.

 ***

Tu Însuţi Pustnic, Doamne, în inima-mi din piept,

Să-Ţi pleci genunchiu-n ţăr’na sărmanului meu glod

Şi, peste timpul vieţi-mi rămase, arc de pod

Să mi te faci spre Tatăl – cu dor adânc, aştept.

 ***

Să-mi fii suflarea vieţii şi gândul să imi fii

Şi să îmi fii tăcerea şi singuru-mi Cuvânt,

Şi-n lacrima iubirii,cu Duhul Tău cel Sfânt,

Altar să-mi fii, Iisuse, şi Jertfa ce mă-nvii.

***

Să-mi curgi smerit în sânge cu sângele-Ţi ceresc

Şi-n trupul meu, cu trupu-Ţi pe Cruce răstignit,

Să-mi arzi în căndeluţă, iubind nemistuit,

În inima mea strâmtă – cu foc dumnezeiesc.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Poezie religioasa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s