Tânjind, Iisuse Doamne

Tânjind, Iisuse Doamne, mi-e sufletul flămând

Şi, însetat de Tine, pustiu e până când

Veni-vei cu putere, lăuntrul să-mi pătrunzi

Şi, biata mea făptură, în Tine s-o afunzi.

 ***

Fărâmitura-mi, Doamne, de tină ce-a rămas

Întârziat să facă în lume lung popas,

Pe drumul de hăţişuri străin şi încurcat –

Cu Viaţa Ta, Iisuse, o-ai binecuvântat.

 ***

Şi-a prins nădejde vie şi râvnă de a fi

În strâmta-i încăpere, cu darul de-a iubi

Ce l-ai sădit într-însa – grădina Ta de flori

În care, cu blândeţe, întruna Te cobori.

 ***

Şi rondurile pline de roze rubinii

Sunt adăpate tainic din dorul inimii

Şi din sudoarea trudei de a iubi mereu

Pe urma Crucii Tale… Şi-acum, Iisuse, eu

***

Tânjesc neîmpăcată, cu dor nemistuit,

Să Te-ntâlnesc în locul unde-ai binevoit

A mi Te-aduce-n tina puţină, de lut strâmt

Înveşnicind, Preabune, sărmanul meu pământ.

***

Mi-e-atât de dor de Tine, că, Doamne, mă topesc

Precum o lumânare – în focul Tău ceresc

Şi mierea ei prelinsă tânjeşte-a-Ţi îndulci

Pelinul de pe buze, cu dorul inimii.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Poezie religioasa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Tânjind, Iisuse Doamne

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s