Gânduri despre viaţă şi despre moarte

Ce este viaţa omului pe pământ!

Un pas – de la leagăn până la mormânt…

Moartea ne este tovarăş de viaţă încă de când ne-am născut: ea ne însoţeşte tainic din prima clipă şi până când ne va lua de aici.

Oamenii se tem de moarte, fiindcă nu o cunosc. Dacă am încerca să o cunoaştem, am descoperi în ea un bun prieten: sincer şi adevărat. Fiindcă ea nu ne minte împodobind realitatea cu lucruri care nu sunt ori care sunt de aproape nimic, neesenţiale în raport cu eternitatea. Ea, dimpotrivă, spune lucrurilor pe nume şi tocmai francheţea ei ne determină să ne cunoaştem, să selectăm esenţialul, să preţuim timpul pe care-l avem.

Moartea nu-i o sperietoare, decât numai dacă nu ai nici curajul de  a trăi. E adevărat: rareori se găseşte printre câte unul care are cu adevărat curajul vieţii de aici. Iar curajul acesta nu înseamnă nici bravadă în faţa greutăţilor, nici să te iei la trântă cu viaţa, nici „gândire pozitivă”, nici să mergi înainte cu orice preţ, ci el înseamnă asumarea lucidă a propriei suferinţe şi lupta necontenită cu lutul din noi, pentru dobândirea sfintei iubiri, care singură poate să atragă asupra noastră harul Duhului Sfânt şi să ne apropie de adevărata noastră menire: asemănarea cu Dumnezeu.

Viaţa-i o luptă în care eu sunt totdeauna protagonistul. Regula de aur a luptei acesteia este iubirea. Moartea singură ştie să pună în viaţa noastră punctul pe „i”: quo vadis, omule, încotro te agiţi? Nu te risipi la tot pasul, căci numai un lucru contează: măsura iubirii la care ajungi!

Ajută-ne, Doamne, ca în ceasul morţii noastre, să ne afli iubind! Căci singura valoare autentică a vieţii noastre terestre şi tot ce rezistă în faţa morţii este iubirea din noi. Dă-ne nouă, Doamne, dragostea Ta! Dragostea Ta atotiertătoare, cu care Te-ai adus Jertfă pe Cruce. Ce-am putea pune noi în balanţă şi să tragă în ea mai mult decât sufletul unui om? Tu eşti iubire şi noi toţi încăpem în dragostea Ta. Pentru ce, dar, ne luptăm între noi, dezbinaţi de orgolii, de egoism, de tot felul de răutăţi? Pentru ce căutăm satisfacţia răutăcioasă a „biruinţei” de-o clipă asupra cuiva, când este nepieriotare şi nepreţuită bucuria triumfului iubirii în noi? Desigur că este mai bine a da decât a lua. Iar când fapta milosteniei noastre este iubirea, atunci împăcarea inimii noastre este deplină, fiindcă Tu Însuţi duci Crucea iubirii noastre împreună cu noi. Atunci, şi moartea ni se face uşoară, fiindcă suntem încredinţaţi că ea ne scoate din necazul vieţii în trup şi ne duce în nesfârşita Ta bucurie. Dă-ne tuturor, Doamne, să putem să cunoaştem în inima noastră – dragostea Ta! Şi ajută-ne nouă să voim să lucrăm talantul acesta, cu harul Tău.

Toată strânsura vieţii noastre umane se măsoară în iubirea pe care o agonisim în inima noastră cât suntem aici, pe pământ. Nu plecăm de aici cu nimic afară de această strânsură din noi. Moneda noastră de schimb la poarta veşniciei este comoara iubirii pe care-o avem. În rest, patru scânduri care numai bine încap între ele cortul acesta de lut.

O inimă iubitoare sfinţeşte şi cortul în care s-a îmbrăcat. Va da şi răspuns bun la Judecată, ne va afla şi un loc de odihnă şi de bucurie când vom pleca de aici.

De aceea, singurul lucru important în viaţă rămâne să agonisim în inimă dragostea: prin ea, Îl dobândim pe Dumnezeu Însuşi.

Cea mai scurtă cale spre mântuire este dragostea. Ea trece prin poarta pocăinţei. Fiindcă toţi suntem greşitori înaintea lui Dumnezeu. Pocăinţa înlesneşte să intre în inimă dragostea.

Să ne străduim din toate puterile noastre să dobândim dragostea. Cu harul lui Dumnezeu, să punem şi noi umărul la Crucea Iubirii pe care o duce Domnul nostru Iisus Hristos. Crucea pe care S-a răstignit pentru noi Fiul lui Dumnezeu. Crucea prin care Domnul a biruit moartea şi porţile iadului le-a sfărâmat. Crucea prin care ne-a dăruit nouă puterea Învierii Sale – numai să vrem să primim întru noi această putere a Sa.

Să trăim străduindu-ne să nu mai greşim iubirii lui Dumnezeu! Să ne ferim de tot gândul rău asupra cuiva. Fiindcă orice împortivire asupra aproapelui nostru, oricât de măruntă şi oricât de îndreptăţită ni s-ar părea, ne desparte de Dumnezeu, de vreme ce ea pune în inima noastră o deprindere rea şi ne doboară din porunca iubirii. Împotrivindu-ne noi aproapelui nostru şi căpătând inima noastră această deprindere, ne rupem de Dumnezeu şi ne împotrivim Lui. Nu Dumnezeu ne pedepseşte, ci noi înşine ne osândim prin relele deprinderi pe care le cultivăm în inima noastră şi care îşi aduc în noi rodul lor: rodul amar al părtăşiei noastre cu întunericul. Un om care se mânie asupra fratelui său se va mânia şi asupra lui Dumnezeu – din deprinderea inimii. Un om care îl judecă pe fratele său şi pe Dumnezeu Îl va judeca, din deprindere. Iar deprinderea inimii eşte obişnuinţa ei – pe care noi înşine am cultivat-o în ea. Ne dăm limpede seama de aceasta în vremea rugăciunii. Rugăciunea pur şi simplu nu merge dacă ne punem la rugăciune având împotrivire asupra cuiva, pentru că împotrivirea asupra aproapelui se aşază între noi şi Dumnezeu, făcând un zid în inima noastră, de netrecut pentru noi.

Ce avem de făcut, aşadar? Să nu primim în inima noastră împotrivirea care ne ispiteşte! Şi să ne rugăm pentru cel ce greşeşte, ne nedreptăţeşte sau ne supără cu ceva. Să ne rugăm pentru el cu dragoste şi cu durere, fiindcă nu ştie ce face. Dumnezeu va primi rugăciunea noastră şi ne va răspunde la ea. Îl va îndrepta – acum sau cândva – pe cel greşit şi nu ne va lăsa nici pe noi.

E adevărat: e grea crucea iubirii şi e dureroasă. Dar ea poartă în sine şi o negrăită bucurie:  a comuniunii cu Dumnezeu, a împreună-pătimirii cu El.

De aceea, iubirea ne face liberi cu adevărat. Fiindcă cine are iubirea Il are pe Dumnezeu.

Nu e un lucru uşor această iubire pentru un om. Dar să o cerem de la Domnul şi El ne va învăţa dragostea.

Dianora Ioana

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Calea fericirii (Morala), TEOLOGIE SISTEMATICA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s