Târziul s-a vărsat asupră-mi

Târziul s-a vărsat asupră-mi

Şi ca un pled m-a-nfăşurat:

Cu cărunteţea m-a-mbrăcat

Şi, suspinând neîmpăcat,

Îmi cerne, ca din ciur, deasupră-mi,

Nisipul vremii – măsurat.

 ***

Fărâmele de timp rămase

Nepreţuite-mi par acum

Când, în al trecerii duium,

Tovarăşi, mi-au rămas de drum

Vreo câteva… Si-au să mă lase

În pragul nopţii toate – scrum.

 ***

O, timpul de-aş putea aduce

Pe drumul vieţi-mi înapoi,

Aripa să nu-mi încovoi

Sub greul tinei, până voi

Apune, sângerând pe Cruce

Cu vinul Viţei de altoi!…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Poezie religioasa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Târziul s-a vărsat asupră-mi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s