Scrisoare

Îmi caut clipa de răgaz,
Să-Ți scriu, Iubite Mire;
Mărgăritare pe obraz
Pornesc să mi se-nșire

***

Și, izvorând, se duc mereu
Nădăjduind în cale
Să-Ți afle pașii, Doamne-al meu
Și urma umbrei Tale.

***

Iar Te-am rănit și ai plecat…
Cu ce nesocotință
De-atâtea ori Te-am alungat!
Pustie locuință

***

Mi-e inima, dacă nu ești
S-o-mpodobești, Stăpâne,
Ca pe-o crăiasă din povești…
Din mine ce rămâne

***

Fără podoaba vie-a Ta?
Cenușă și urgie
Mi-e fără Tine – inima.
O lacrimă târzie

***

Pecetluiește, căzând mut,
Scrisoarea mea umilă
Și-aștept să îmi răspunzi tăcut
Pe-a melei inimi filă.

***

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Poezie religioasa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Scrisoare

  1. Gabriela zice:

    Foarte frumos!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s