Suferinţa provocată tinerelor de neîntemeierea propriei familii

Adevărul de-acasă

Deseori, gesturile noastre arată doar sentimente de suprafaţă sau, mai grav, sentimente pe care nu le trăim nici măcar în momentul în care facem aceste gesturi. Zâmbim binevoitor când vrem să-l asigurăm pe celălalt de liniştea noastră sufletească şi de dorinţa de a-l ajuta; uneori, prin fermitatea privirilor, dorim să subliniem convingerea că ştim exact ce avem de făcut cu viaţa noastră şi că experienţa acumulată ne permite să abordăm cu un maxim de optimism orice problemă; alteori, oferim strângeri de mână şi îmbrăţisări pline de elan ce vor a spune: Mai puternic decât acum nu m-am simţit niciodată! Dar de câte ori exprimă aceste gesturi realitatea sufletească profundă pe care o trăim? Rar…

Şi asta nu e tot! Există probleme pe care, pentru a nu apărea slabi în faţa celorlalţi, facem eforturi serioase ca să le mascăm cât mai bine. Astfel, ne străduim cel mai mult ca să ascundem ceea ce englezii numesc hometruth, expresie pe care Nicolae Steinhardt o traducea prin adevărul de-acasă, deşi o considera intraductibilă în limba noastră:

Omul, şi el, înghite să-i spui multe de la obraz, dar se cutremură când dai peste ceea ce englezii numesc „cadavrul din dulap” ori „adevărul de-acasă” şi începi a dezvălui ce singur nu îndrăzneşte a-şi mărturisi, când rişti să atingi punctul fragil şi vulnerabil despre care arhitectura esoterică spune că există în orice clădire înălţată pe suprafaţa pământului acestuia şi poate duce într-o clipită la năruirea edificiului întreg.

Altfel spus, expresia face referire la un adevăr sau o problema personală, profundă, plină de suferinţă ori care ar putea naşte o suferinţă majoră. Când este dezvăluită această problemă, iar uneori numai bănuită sau sugerată, zâmbetele ni se transformă în maxilare încleştate ori în lacrimi ce par a nu se mai opri, fermitatea privirilor se stinge în căutarea unui punct de sprijin pentru lăuntrul dezorientat, iar capul plecat ori mâna tremurândă strigă după o îmbrăţişare, care să ne convingă măcar pentru o clipă că nu am rămas să înfruntăm singuri durerea ori temerea ce ne-a secătuit de putere. O colecţie impresionantă de situaţii care ilustrează exact aceste lucruri aţi văzut, poate, în serialul „Doctor House”, al cărui personaj principal pare să îşi fi făcut un hobby din a dezvălui adevărurile adânc ascuse în suflet.

Pe de altă parte, există o inerţie în noi de a crede că doar lucrurile mari, evenimentele deosebite din viaţa celuilalt merită o atenţie sporită, un efort special de a-i alina suferinţa; însă, nu rar, sinea îi este dramatic răvăşită de probleme ce ne par a fi lipsite de importanţă sau care ne place să credem că se rezolvă de la sine, ori să considerăm că ţin prea mult de intimitate, pentru a putea fi abordate.

Aşa se face că există probleme ce produc suferinţe majore, dar despre care ne este atât de dificil să vorbim când suntem afectaţi de ele şi ne vine şi mai greu să credem că există, dacă nu le vedem prezente în viaţa noastră. Una dintre acestea este găsirea partenerului de viaţă. Sunt sigur că nu mică vă va fi mirarea când vă voi mărturisi că cele mai multe persoane care îmi solicită ajutorul, fie pentru a-mi cere sfaturi, fie pentru a-mi cere să mă rog, fac referire la această problemă, pe care de cele mai multe ori o identifică prin expresia dezlegarea cununiilor. De fapt, nici eu nu făcusem o analiză specială a acestui aspect până când părintele Dumitru Vanca m-a întrebat:

Care este suferinţa pentru alinarea căreia ţi se adresează cel mai des oamenii?

După ce am făcut această constatare, am încercat să aflu dacă este doar o impresie personală, o situaţie de excepţie, sau este cu adevărat o problemă care afectează pe o scară mai amplă societatea şi iată ce am descoperit.

În ultimii douăzeci de ani, în România, tot mai multe tinere cer ajutorul Bisericii pentru că nu reuşesc să se căsătorească. Aceasta se întâmplă, în primul rând, pentru că după 1989 cu toţii am dobândit libertatea deplină de a apela la ajutorul preoţilor. Apoi, diferenţa dintre numărul femeilor şi cel al bărbaţilor a crescut foarte mult: în cifre aproximative, de la 300.000 la 550.000, adică cu mai mult de 80%.

Ceea ce a accentuat însă cel mai mult, în rândul tinerelor, prezenţa suferinţei morale legate de imposibilitatea de a se căsători este faptul că ele nu se mai căsătoresc în jurul vârstei de 22 de ani, ci aproape de 26 de ani. Este firesc să vă întrebaţi de ce vorbesc doar despre tinere şi nu şi despre tineri. Pentru că presiunea psihică pe care a adus-o creşterea vârstei medii la prima căsătorie le afectează mult mai mult pe ele. De ce? Deoarece nu pot deveni mame, în mod natural şi fără riscuri medicale majore, decât până în jurul vârstei de 40 de ani, problemă pe care bărbaţii nu o au.

Problema căsătoriei este foarte importantă deoarece alegerea viitorului soţ este a doua decizie ca importanţă, după alegerea credinţei, pe care tinerele trebuie să o ia în viaţă.

Nerealizarea căsătoriei are influenţe majore nu numai în viaţa personală a tinerelor, ci şi în plan social. Astfel, o femeie rămasă singură va crea un disconfort psihic întregii familii, iar dacă numărul celor aflate într-o asemenea situaţie este mare, aceasta are influenţe importante asupra demografiei şi nu numai.

În plus, chiar şi atunci când căsătoria se realizează la o vârstă mai înaintată, demografia este dramatic afectată. Ştim că femeile acceptă să devină mame până în jurul vârstei de 40 de ani, vârstă de la care pot apărea probleme majore în legătură cu sarcina. Prin urmare, o femeie care se căsătoreşte la vârsta de 35 de ani este greu de crezut că va da naştere la mai mult de doi copii. Cel mai probabil, va avea un copil. Dar, pentru a contribui la creşterea populaţiei, este nevoie ca familia să aibă cel puţin trei copii.

Ultimul recensământ a arătat o scădere importantă a populaţiei României. Aceasta se întâmplă din cauza faptului că familiile dau naştere la un număr tot mai mic de copii. Redăm în graficul următor evoluţia, de la un recensământ la altul, a numărului de copii pe care o femeie din România i-a născut în cursul vieţii sale, adică evoluţia indicelui conjunctural al fertilităţii.

Constatând că problema neralizării sau a realizării mai târzii a căsătoriei pe care tinerele şi-o doresc are impact major atât în viaţa lor personală cât şi în plan social, lucru de care sper să vă fi convins şi pe dumneavoastră prin cele arătate până acum, am cercetat cum a fost tratată această tematică în literatura psihologică şi teologică.

Suferinţa produsă de singurătate a preocupat pe mulţi psihologi fapt pentru care există numeroase lucrări de psihologie în care este analizată, însă o lucrare dedicată special suferinţei tinerelor ce nu reuşesc să se căsătorească nu am putut identifica. Tematica este abordată sub anumite aspecte, însă trebuie să arătăm că acestea nu pot constitui decât o bază a analizei, deoarece niciun psiholog nu a relaţionat tema, în mod prioritar, cu aspecte ce ţin de credinţă şi nu a fost interesat să pună în evidenţă modul în care credinţa sau Biserica pot contribui la alinarea sau la vindecarea suferinţei tinerelor ce nu reuşesc să se căsătorească.

De asemenea, mulţi teologi au tratat în lucrările lor teme legate de Taina Cununiei, aprofundând aspecte precum cel moral, dogmatic,  juridico-canonic, liturgic etc.; dar o lucrare în care să se trateze în mod special manifestările, cauzele şi modul în care poate fi alinată sau eradicată suferinţa lăuntrică a tinerelor ce nu reuşesc să se căsătorească nu am reuşit să identificăm.

În afara studiului datelor statistice şi a literaturii de specialitate, în investigarea şi în analiza temei, am apelat la tehnica interviului, realizând mai mult de o sută de interviuri ce au urmărit o selecţie cât mai diversă, pornind de la vârstă, domeniu de activitate, arie geografică, statut social, studii, aspect fizic. La acestea, am adăugat analiza mai multor site-uri şi a emisiunilor de televiziune dedicate socializării în vederea mariajului.

Ca un rezultat al acestor eforturi, lucrarea prezentă urmăreşte să analizeze felul în care tinerele se raportează la căsătorie şi la Taina Cununiei, factorii ce acţionează asupra comportamentului lor în căutarea partenerului de viaţă, cauzele unui eventual eşec, suferinţa pe care o resimt în cazul în care nu se căsătoresc până la o anumită vârstă, precum şi să ofere soluţii pentru evitarea, alinarea şi vindecarea acestei suferinţe. Soluţiile se adresează preoţilor şi consilierilor pastorali, tinerelor aflate în această suferinţă, dar şi celor ce au un rol determinant în educarea acestora: părinţi şi profesori.

Analiza noastră se va referi la tinerele de etnie română din România, iar în cadrul acestora, ne vom mărgini la subgrupul celor cu studii superioare, deoarece am constatat că în rândul lor se regăsesc cele mai multe tinere ce resimt o suferinţă morală legată de negăsirea viitorului soţ.

Ca final al acestor cuvinte introductive, aduc mulţumirile mele tuturor celor ce m-au ajutat pe parcursul scrierii acestei lucrări. În mod deosebit mulţumesc părintelui duhovnic Lavrentie, părintelui stareţ Ioanichie, părinţilor mei, bunilor prieteni Narcis şi Smaranda Floricioiu, coordonatorului lucrării de master, Pr. conf. univ dr. Dumitru Vanca şi celei ce s-a ostenit cu corectura, Florea Dianora Ioana.

va urma

Siluan Popescu

Reproducerea chiar şi partială a textului sau graficelor prezentului articol poate fi realizată doar cu acordul scris al autorului.

Citeste alte articole din aceasta serie:
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Calea fericirii (Morala), Suferinţa provocată tinerelor de neintemeierea propriei familii, TEOLOGIE SISTEMATICA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Suferinţa provocată tinerelor de neîntemeierea propriei familii

  1. Desi am precizat clar ca nu doresc ca acest articol sa fie preluat fara acordul meu scris, niste indivizi au facut acest lucru:

    http://www.paginacrestinului.ro/content.php?1044-Suferinta-provocata-tinerelor-de-neintemeierea-propriei-familii

    Culmea nesimtirii este ca nu au scris nici autorul si nici sursa articolului.

    Baieti, daca sunteti crestini si ati avut un moment de intunecare astept sa retrageti articolul si sa va cereti scuze public.

    Daca nu sunteti crestini, Dumnezeu sa va lumineze!

    Siluan Popescu

    • Laura zice:

      Din pacate acest articol inca exisa pe acea pagina.Este scrisa cu ipocrizie sursa:…net.
      Am citit cu mare interes articolul si m-am regasit in majoritatea paragrafelor.E un adevar dureros , dar cred ca niciodata nu e prea tarziu in a ne autoeduca in ceea ce priveste constituirea familiei.Pentru fiecare in parte exista prioritati ,mai mult sau mai putin constiente si motivate,iar fiecare prioritate lasa un gol in urma ei pe care din pacate nu suntem toti capabili sa il umplem.

  2. Oleg Burcă zice:

    „Reproducerea chiar şi partială a textului sau graficelor prezentului articol poate fi realizată doar cu acordul scris al autorului”- oare nu e mîndrie exagerată asta?

    • Domnule Oleg Burca, stiti de ce merg de multe ori lucrurile rau in jurul nostru? Pentru ca sunt prea multi oameni care nu pregeta o secunda pentru a purta grija de mandria altora si prea putini care sa ia atitudine atunci cand nesimtirea se manifesta public nonsalant.

      De articol aveti ceva de spus sau doar mandria mea nu va lasa sa dormiti?

      Siluan Popescu

    • Așa cum a menționat părintele Siluan în finalul acestui articol, am avut bucuria să mă ocup de corectura textului lucrării sfinției sale. Și pot depune mărturie că a muncit părintele, nu doar ca să scrie lucrarea, ci și prin efortul de documentare care a precedat scrierea și redactarea lucrării. Deci cum vine acum ca cineva să își însușească munca sfinției sale așa, pur și simplu, cu copy/paste? Orice creație, oricărui domeniu ar aparține ea, are un autor și nu este corect să te folosești de ea fără a menționa autorul. Iar dacă o faci, este un gest care se încadrează în categoria furtului. Firesc și de bun simț este să respectăm munca celuilalt și rezultatul acesteia. E o problemă de conștiință, de corectitudine față de celălalt și față de Dumnezeu, Care l-a înzestrat cu un anumit talant și l-a ajutat să-l lucreze.

      Este luciditate și nu mândrie să fii conștient că ai făcut ceva cu ajutorul lui Dumnezeu. Părintele Siluan nu a susținut niciodată că ar fi făcut ceva prin propriile puteri și fără ajutorul lui Dumnezeu, iar în cazul de față, sfinția sa aduce explicit mulțumiri și acelor semeni care au avut contribuția lor, cât de neînsemnată ar fi fost ea, deci nu poate fi suspectat de mândrie.

  3. Raluca zice:

    Foarte mult adevar in acest text; eu ma regasesc in fiecare cuvintel. Felicitari autorului!

  4. razvanrc zice:

    Reblogged this on The truth is beyond us and commented:
    Demult timp nu am mai citit un articol atat de interesant pe un blog crestin. Il recomand cu caldura tuturor!

  5. Pingback: Suferinţa provocată tinerelor de neîntemeierea propriei familii (Căsătoria şi Taina Cununiei) « CUVÂNT ORTODOX

  6. TOMESCU T zice:

    Foarte interesant si veridic !Felicitari autorului !Sunt adevaruri crunte ale societatii de astazi !Ne mai miram ca suntem coplesiti numeric de alte populatii conlocuitoare!Eu as dori, sa punctez si altceva! Un alt motiv de suferinta feminina enorma este cel provocat de traitul in concubinaj ( „casatoria” de proba!!!!) fortat deoarece tinerii(baietii ) nu mai doresc, sa se casatoreasca si sa-si intemeieze o familie si …un altul este provocat de. MILIOANELE DE AVORTURI facute mai ales in randul adolescentelor !Vai de poporul nostru !Oare ce viitor ne rezerva Bunul Dumnezeu ?????NE VA IERTA OARE „MLASTINA” IN CARE TRAIM???

  7. darie zice:

    foarte nimerita discutarea acestei probleme , cu atat mai mult cu cat nimeni nu a incercat sa scrie despre ea sistematic din punct de vedere duhovnicesc , din cate shtiu . Ash incerca sa fac cateva sugestii sau puncte de pornire ale discutarii ei
    Fetele sufera ca nu se mai casatoresc sau se casatoresc foarte greu si foarte tarziu ( si baietii dar mai rar 🙂 SI pentru ca sexul premarital le scade simtitor sansele unei potentiale casatorii reusite.

    In primul rand , vina poate ca este mai intai a fetelor . Este foarte simplu , cu exceptia violului , nici una nu este obligata sa si-o puna inainte de casatorie , ele aleg.
    Eu nu sunt casatorit , locuiesc in alta tara , dar pana acum am avut prietene , destul de multe ash putea zice, imi doresc sa ma casatoresc . Nu am schimbat aceste prietene ca sa experimentez , ci pentru simplul fapt ca nu am reusit sa raman cu nici una ; nici nu m-am culcat cu ele . Insa , cu o singura exceptie , nici una dintre ele nu mai era fecioara, cel putin asha mi-au marturisit ele ( varste cuprinse intre 20 si 35 de ani ) . Ma gandesc ca daca ele se ofera cu atata usurinta ( inclusiv cele crestin-practicante ) atunci nici nu prezinta credibilitate pe plan marital . Dar este tot atat de adevarat ca o cateheza legata de relatille trupesti este cvasi-absenta in BOR, pentru ca subiectul este foarte delicat , apoi pentru ca preotii se tem sa se erijeze in asemenea teme tabu . A publicat danion vasile trilogia tinerii si sexualitatea , dar a fost combatut si in final a luat-o pe aratura cu stilistii .
    Apoi , in al doilea rand , exista acest mit al nepotrivirii trupesti , care cred ca are o doza de adevar . Am fost o perioada profesor de religie si cam toti elevii imi aduceau cam acelasi invariabil argument : se vor culca cu prietenul sau prietena inainte de casatorie pentru ca nu am siguranta ca sunt compatibili in pat. Am intalnit si un preot care crede ca exista aceasta incompatibilitate. Si cunosc cazuri de cupluri crestine care au avut probleme , dar nu neaparat din cauza nepotrivirii trupesti , ci pentru ca nu si-au reglementat inainte de casatorie , nu sui-au afirmat unul altuia ceea ce cred despre sex : cat de des , cum considera ca ar fi cel mai placut , despre zilele oprite , etc , cred ca lucrurile astea trebuie precizate
    Nu dezvolt prea mult aici pentru ca asemenea teme se pot preta unui articol separat:
    1. conceptii gresite despre rolul si valoarea casatoriei
    2. problematica sexului dintr-o perspectiva crestina
    3. ce se poate face pentru a provoca evenimentul casatoriei fara ca in acelasi timp sa fortam mana proniei

    • silvia zice:

      Domnule Darie, in conceptia dvs., o femeie are credibilitate pe plan marital doar daca e fecioara? Ma dezgusta astfel de mentalitati. Inainte sa judecati pe altii, poate ar fi bine sa va ocupati de propriul dvs. suflet, destul de inchistat as zice eu, daca pune pret doar pe asa ceva. Chiar nu mai conteaza altceva?? Daca nu, atunci micimea sufletului e incredibila si mi-e rusine ca in jurul meu sunt o multime de astfel de oameni. Mi-e rusine nu de mine, ci de rusinea pe care ar trebui s-o simta ei. Domnul Darie, vina nu este a fetelor, ci a barbatilor atat de mandri si de ingamfati incat cred ca ei au dreptul la orice, iar femeia trebuie sa traiasca dupa cum i-au dictat „sfintii”, mii de ani in urma.

      • rabdarea zice:

        Intr un fel anticipam o asemenea reactie si mai ales ca ea va veni mai intai din partea unei fete. Mai intai mi ati reprodus afirmatia in mod trunchiat, eu nu am scris ca o fata are credibilitate pe plan marital doar daca este fecioara. Eu am scris doar ca fetele aleg mai intai sa traiasca cu baiatul pe care il aleg inainte de castorie, nimeni nu le obliga sa faca asta
        Cum adica nu ma conteaza altceva? ?? TOTUL conteaza cand este vorba de dragoste si de intemeierea unei potentiale familii . Am scris acolo doar ca problema respectiva este doar UNA dintre cauzele impasului in care se afla institutia casatoriei. Acuma, asta este parerea mea, si daca faptul deva mi o exprima va face sa va fie rusine ca exista oameni ca mine, cu un suflet atat de mic, imi cer sincer iertare

  8. TOMESCU T zice:

    Sincer ,ma preocupa aceasta tema dupa ce am citit aceste randuri!Dupa UMILA MEA PARERE ,CRED CU TARIE CA , AR TREBUI SA SE INCERCE, SA SE FACA CEVA !Problema e reala si exista !!!Important insa este , cine din cei care au luminare a mintii , sa ajute!Tinerele chiar au nevoie de ajutor sufletesc!Am fost plecata in Italia si la inceput nu intelegeam de ce se afirma ca sunt mai civilizati decat noi?! Gresita afirmatia !!!Nu sunt mai civilizati , traiesc in pacat pana la „adanci” batraneti, stau in dezmat pana la 35 -40 de ani ,schimba partenerii ca pe sosete si apoi se gandesc sa intemeieze o familie! Eu cred cu putere , ca aceasta moda incepe sa se instaleze si la noi in tara , este o copie a ceea ce se intampla in afara la cei „civilizati”! Sunt alte natii de oameni !Traiesc numai pentru material , restul nu conteaza.. Daca veti privi cu luare aminte deja s-a pregatit cadrul legislativ , noua Lege a divorturilor !Treaba e serioasa si foarte spinoasa !!!Noi adultii crestini trebuie sa punem oprelisti acestui fenomen social !Tinerii nu sunt decat VICTIME SIGURE! E O CAPCANA!!!Ne vom trezi ,ca atunci cand va fi nevoie, sa se intervina, sa fie prea tarziu sau sa ajungem la randul nostru „civilizati” ca in Occident !!SA NU JUDECAM TINERII !Nu e corect ! Societatea din Romania se schimba !!!

  9. mosule zice:

    eu cred ca o adancire in sine si o sinceritate in spovedanie va dezlega misterul tututor problemelor, discutii, materiale, sa incercam sa traim autentic si multe vor veni de la sine, oare nu ajuta Dumnezeu pe cel ce este cu El, as vrea sa vad mai multa seriozitate, maturitate la fiecare din noi si atunci se vor rezolva, vorbesc din proprie experienta, nu imi fac probleme ca nu m-am casatorit ci am grija sa fiu in porunci, chiar daca inca nu iubesc cu sufletul, cu tot sufletul, fac si mecanic pana Dumnezeu va da.
    As vrea sa renutam la dreptatea noastra, pac, gata e mandrie, nu e mandrie, ci e lipsa de iubire, nerespectarea libertatii celuilalt, un om cu Dumnezeu cere acordul celuilalt pentru ceva, mandri suntem toti, barbatii au acest orgoliu dar hai sa nu mai vedem lumea asta in femei si barbati si care pe care, ci suntem suflete de oameni, cand voi avea constiinta ca cel din fata mea este un suflet si e frumos, ca Cel Care L-a dat e Cel mai frumos, atunci multe se rezolva, cred ca nu trebuie sa ma ingrijesc ca scadem dmografic, ca nu m-am casatorit, ci ca eu nu fac poruncile, ca nu am iubire, asta imi va da odihna si implinirea, sa lasam suprafata ca ne ameteste si ne intuneca si ne amesteca, sa avem spovedanie sincera si atnci multe ni se vor arata si multe vom cunoaste, is bune si discutiile si analizele dar……………nu este esenta, nu e baza, sa cautam la radacini si nu are Dumnezeu cum sa nu implineasca.
    Am avut 3 interventii pe inima si credeam ca astea is cele mai grozave, mai ales cand nu ai fost in viata ta in spital si dintr-o data interventie pe inima si 3, dar nu, cel mai greu e lupta cu tine insuti, pe asta s-o ai mereu in fata si cu ajutorul Lui vom rezolva incet-incet cate una, cate una.
    As putea da un sfat desi nu sunt un om intelept ca sa pot face asta, dar as spune ceva ce cred in sufletul meu: cred ca prietenia si iubirea sincera dintre un baiat si o fata e mult mai importanta decat a fi trupeste cu cineva, sa punem inainte virtutea si apoi vom avea si o casnicie frumoasa si echilibrata, depinde de noi ce impunem si atunci avem si protectia Lui si nici nu vom cadea in ceva ce am regreta, cadem si suntem lasati sa cadem atunci cand punem altceva in fata decat poruncile, virtutea si Dumenzeu ne lasa sa cadem ca sa intelegem, sa renuntam la noi isine dar nu la demnitatea noastra cu care ne-a inobilat Dumnezeu.

    • Darie zice:

      Nu sunt de acord intru totul cu aceste puncte de vedere
      Prietenia si iubirea sincera dintre un baiat si o fata nu exclude aspectul trupesc , ci il include , pentru ca suntem trup si suflet si ii si dam trupului ceea ce i se cuvine. Aici este o problema foarte delicata , anume pana unde se poate merge cu manifestarile de afectiune trupesti astfel incat sa nu se transforme in pacat . In acest sens am auzit pareri care infierau sarutul zicand ca acesta este pacat , si ma gandesc ca depinde in ce maniera te saruti ..
      .
      Daca nu eshti casatorit si nu ai nici o problema in acest sens , bravo tie , mosule (ma gandesc dupa pseudonim ca ti-a trecut perioada de tinerete ) te-a binecuvantat Dumnezeu cu pace in suflet , asha incat sa nu te preocupe aceasta stare de celibat, dar gandeste-te la miile de persoane baieti si fete care se chinuie de unii singuri si tanjesc dupa un suflet care sa ii iubeasca . Bineinteles , ideal ar fi sa Il iubim doar pe Hristos , si atunci vom avea pace indiferent daca suntem singuri sau daca suntem casatoriti .
      Dar uite ca nu toti oamenii pot sa ajunga sa Il iubeasca pe Hristos . Si atunci cu ashtia ce faci ? ce le spui sau cum poti sa -i mangai? Ieri vorbeam cu un prieten din Italia necasatorit , omul are 35 de ani si este foarte trist ca vede cum i se duc anii cei mai frumosi din viata si el ramane tot stingher si neasezat .Si pe mine , ca sa fiu sincer , ma bantuie cateodata tot felul de ganduri , si imi este greu pe plan trupesc mai ales , ca tot ai amintit de componenta asta a dragostei , insa ma consolez cu gandul ca Dumnezeu shtie ca imi doresc si la momentul potrivit imi va da , pentru ca I-am cerut .
      Crezi ca prin spovedanie se poate dobandi chiar orice ? imi amintesti de o fraza a lui Andre Gide citata de Steinhardt , spunea ca oamenii IL CHEAMA PE HRISTOS LA TELEFON cateodata , adica parafrazand , Ii cer ca sa le rezolve necazurile prin duhovnic . Dar necazurile de acest fel eu cred ca se trec prin rabdare si credinta …
      Ai spus bine acolo , relatia dintre barbat si femeie la momentul actual este , oricat ar fi de anacronic , CARE PE CARE . Exista un razboi al sexelor , care nu poate fi evitat in viata . De ce a ingaduit Dumnezeu sa fie acest razboi , nu shtim , vom afla la Parusie .
      Daca doresti sa imi raspunzi in particular , pentru ca un posibil raspuns la acest continut poate sa cuprinda si o componenta mai personala , adresa mes de mail este dragoidarie@gmail.com

  10. Da, mult tam-tam cu treaba aceasta.Ma intereseaza si pe mine spiritualitatea, mantuirea mea sufleteasca si cred cu tarie ca Iisus Hristos este Dumnezeul celor vazute si nevazute!Credinta in Domnul consta in etape de dezvoltare sufleteasca,pe calea Bisericii pe care El a construit-o, prin invatatura si jertfa Sa pe cruce! Asadar, ni s-a trasat o cale de mantuire pe care o putem urma daca dorim!Sunt insa oameni si oameni! Ca si crestin ortodox nu de putine ori am avut ocazia sa vad in biserica un paradox: baieti care vor pe Dumnezeu si Il cauta,dar sunt timizi in relatia cu fetele, desi le doresc si fete care Il cauta pe Domnul, dar vor pe cineva in viata lor, dar sunt timide in relatia cu baietii!Si nu e de ras ca fiecare cauta pe cineva, cum e firesc! Si eu sunt un patit si vorbesc din experienta! Asadar, comunicarea sincera este evitata, mai mult, cand vine vorba de atractie erotica, fiecare, in general, baiat sau fata, se eschiveaza cumva- de rusine sau dintr-o acuza la adresa Satanei ca ar trimite o ispita! Asadar, vorbim de o lipsa crasa de discernamant, care nu este catalogat la normala lui valoare-intr-un cuvant ce e trupesc e considerat ispita si nici preotii nu o catalogheaza altfel! Ce este de facut? E un subiect sensibil si adesea biserica lasa pe seama parintilor tinerilor sau a vietii acest subiect delicat, caci este foarte delicat. Sunt unii oameni ai bisericii plini de Duhul Sfant care pot spune cu precizie daca un el e compatibil cu o ea, dar sunt foarte rari si mai tainuiti! Solutia trebuie sa vina chiar din sanul bisericii, sa incurajeze intalniri tinerilor, da, de comunicare reala si fatisa a lucrurilor ce au legatura cu erotismul sau macar sa angajeze psihologi in biserica care sa discute fatis aceste aspecte, bineanteles nu in timpul Liturghiei.Asadar vorbim de o lipsa crasa de comunicare pe fata, transparenta a celor ce tin de „iubit”.Caci nu de putine ori, un el sau o ea ajunsi la o anumita maturitate, alearga la rugaciuni cand in interior simt o acuta sete si pofta se iubit! Si ajunge saracul tanar sa se lupte cu sine insusi, sa-i piarda pofta de viata, de rugaciune cautandu-si , cum e firesc, perechea! O daca nu as stii, dar stiu, ca si preotii vad aceste lucruri, dar cum pot ei sfatui daca in biserica au pus un juramant de propovaduire a Evangheliei, asa cum e ea, ferma, caci e invatatura Domnului. Mie personal mi s-a spus de un preot, ca nu poate sa-mi spuna ca preot decat ceea ce este ca preot obligat sa spuna, cuvantul Evangheliei, dar in particular, a tinut sa-mi spuna, ca Domnu i=a dat omului minte sa discearna. vedeti dumneavoastra, Biserica isi implineste menirea de a prpovadui in general Evanghelia Domnului, iar in particular fiecaruia ce i se potriveste pentru mantuire.Care preot,poate sa-si asume raspunderea pentru alegerea unui partener pentru un el sau o ea?Caci viata aduce atatea complicatii incat nu de putine ori, chiar si parteneri potriviti au fost pe punctul de a-si lua adio definitiv unul de la altul!Deci sa acuzam nedrept Biserica sau pe slujitorii ei pentru ;ipsa de fermitate si de lipsa de curaj in a-si alege partenerul?Nu.Dar trebuie sa intelegem ca treaba comporta multa rabdare si adaptare chiar a omului dupa om, in conditiile cele mai bune cu putinta. Si dintr-un rau mai mare e bine ales cel mai mic!Ca nu gresesc spunand si urmatoarele lucruri, ca am vazut fete din biserica cu titlul de „cuminti” uitandu-se si nutrind o „dragoste” de la baieti mai dezghetati si din afara cercului bisericesc, ba chiar catalogand pe cei din cercul bisericesc, pe baieti, ca fiind plictisitori, lipsiti de umor, prea timizi si alea, alea, deci si ele vor ceva mai „viril’, mai energic si mai macho, dar le e teama poate sa nu demaste, sa nu fie prea vizibila aceasta curiozitate, desi fie vorba intre noi, ele, fetele isi cam vorbesc ce „le framanta” si dupa cine „se uita”. Este enervant de-a dreptul totusi, ca cel putin in cercurile de tineri ortodocsi-caci eu sunt ortodox, intr-una se vorbeste de Domnu, de Maica Domnului si de alti sfinti si mintea multora, cum e firesc, e mai jos de centura- si ce, ii poti judeca?Da, ca nu-si vorbesc pe fata sentimentele.Da, in biserica ortodoxa nu e invatat tanarul sa intrebe pe fata de alaturi pe care o place daca ar vrea sa fie impreuna, la fel, nici fata nu e invatata sa il intrebe pe un baiat din cercul sau bisericesc daca ar vrea sa fie impreuna!Acesta este adevarul adevarat, in opinia mea!Si oare cine profita de aici-singurul castigator e cel care intelege treaba, dar se face ca ploua, isi cheama la spovedit enoriasii complexati, etc., dar iata ca pierde si acesta, caci isi ierde enoriasii, da efectul de bumerang se intampla in biserica, din pricina lipsei de spovedanii a dragostei intre 2 tineri unul catre celalat, tineri care poate ca se plac pe ascuns, dar pe fata, de teama de a nu-si pierde statutul de cuvios sau din alte motive, se ascund! Si viata merge inainte, fiecare pleaca intrale lui si uite asa 2 tineri, un el si o ea, care poate ca se potriveau de minune, ajung sa intre in alte incurcaturi!

    • Darie zice:

      Timiditatea este tot o consecinta a mandriei, cel putin asha am citit la un sfant parinte si cred ca are dreptate , ne temem ca ce va zice ea sau el daca o sau il vom aborda, daca nu vom aparea ridicoli sau caraghiosi , cand poate in realitate celalalt abia ashteapta sa il interpelezi . marturisesc ca si eu am simtit de multe ori sfiala inainte de a invita o fata sa iasa cu mine.Deci este tot o problema duhovniceasca ….
      Totusi este foarte greu pentyru un slujitor al Bisericii , si ma refer in primul rand la preoti , sa faca pastoratie pe marginea acestui subiect , pentru ca sexualitatea sau atractia erotica este o taina a iubirii ( scriu la modul ideatic ) si se preteaza greu unei propovaduiri publice sau unor reguli . Nu este un act automat si pur fiziologic , poti vorbi despre pacatul lacomiei cu lux de amanunte dar nu te poti hazarda sa vorbesti de exemplu despre pacatul perversiunilor in Biserica . Nicolae Steinhardt in citeaza in Jurnallul sau din inchisoare pe Denis de Rougemont : daca sexualitatea ar fi pura adica pur fiziologica ca si celelalte funciuni ale corpului , diavolul nu s-ar mai preocupa de ea …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s