Expozitia de pictura ”Portrete imposibile” semnata de Cristina Marian, la Galeria Mariana Berinde

Portrete de copii, uneori sugerate prin privirea unor ochi obsedanti, calatori ”prin timp” sau rasarind de sub sau prin straturi suprapuse de culoare, grupate sub incitantul  titlu de ”Portrete imposibile”, asa ne provoaca pictorita si graficiana Cristina Marian la recent deschisa expozitie din galeria Mariana Berinde.

Despre portret, despre OM, asa am considerat propunerea Cristinei Marian…. Sau despre cautarea IDENTITATII, despre transformare, despre durere… despre timp… si despre modernitatea expresiei plastice si autenticitatea cautarii de sine .

Provenind dintr-o familie de ingineri, artista a absolvit unul dintre cele mai de elita licee teoretice din Cluj, evident pe specializare stiintifica, apoi un an la politehnica. Urmeaza o schimbare de directie totala, reusita, la sectia  de pictura a UAD din Cluj. Dupa absolvire (1999), urmeaza un curs de trei ani de ”artterapie”, masterat, pregatirea unui doctorat si inceperea participarii la diferite proiecte artistice, expozitii personale, cautari in domeniul fotografiei, colaborari cu asociatii artistice, centre cultural din tara sau din strainatate. Doar citarea ”numelor” date de artista propriilor expozitii ar putea defini spatiul interior de creatie, universal complex de intrebari, de cercetare, castigat de Cristina Marian in acesti ani,  atat de bogati, ai structurarii unui drum artistic propriu. Sunt tentata sa citez cateva dintre denumirile unor expozitii personale ale artistei si cu speranta ca acestea vor lamuri mult din taina ”portretelor imposibile”: URME, UNDE, CORPUL CA SI CAMP DE BATAIE, IESIRE DE URGENTA, TOATE DIMINETILE LUMII SUNT FARA INTOARCERE, POARTA, DESIR (in Franta), FANTASME si multe altele.

Intrebari, univers interior viu, in miscare si zbucium, drama chiar, pentru stimularea fiintei din adancime. Natura, mai ales cea umana, nu asa cum este sau pare, ci cum se transforma. Asa am simtit parcurgand expozitia, ca pe un  LOC de gravitate si de mister, ca pe un dialog cu TACEREA. Minte si inima – intrepatrunse, durerea pierderii unui copil la nastere mai adauga putina lumina in calatoria in clar-obscur, in dialogul cu misterul intalnirii cu Viul, cu Fiinta.

Lumea posibila, cea luminata de ochi, de minunatul vaz, de alte simturi si lumea ”altfel”, poate imposibila, aparent, care simte devenirea imediata, fara trecut sau viitor, in mod  urgent si simultan Prezent. Ceva care ma face sa simt libertatea ”artei postmoderne”, poate romantismul ei.

De altfel, dincolo de intelegerea in cheie psihologica sau mental-psihologica a acestor portrete, privitorul gaseste bucurii dupa sufletul sau, o continuitate a motivului ”Copil” ca la clasicul Tonitza, poate melancolicul Andreescu sau dramaticul Luchian… De ce nu si OCHII  obsedanti ai marelui pictor Tuculescu….?

Sentimentul afectiv al culorii, semnificatia simbolica a gamei cromatice, trecerea formei in unde colorate, rama colorata si texturata ca facand parte din utilitatea expresiei tabloului – adauga o nota foarte buna profesoarei de educatie plastic, Cristina Marian.

Un public numeros, tanar, prezent in seara vernisajului in primitoarea galerie a doamnei Mariana Berinde s-a bucurat de lucrarile artistei prezentate de scriitorul Ovidiu Pecican si poate si de cuvintele, doar cuvintele  nepoetice ale subsemnatei.

Margareta Catrinu, Cluj, 22 octombrie 2012

 

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cultura. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s