Trupul

Plângea un cerşetor pe stradă,
Plângea cu jale, ca la mort:
“Mi-e greu, Stăpâne, multă sfadă
Mi-aduce haina ce o port.

***

S-a zdrenţuit şi tot mă ţine,
Şi nu-mi dă voie să păşesc:
Atârnă franjuri de pe mine
Şi-n ea, mereu mă poticnesc.

***

Mă-mpiedică şi-i tare ruptă;
Şi-i destrămată… dar tot grea
Atârnă şi amar mă luptă,
Ţărânii vrând să mă predea.

***

Ce-ţi este, oare, haină veche
Şi ponosită de nevoi,
De-mi scuturi încă în ureche
Nesaţiul tău de leacuri noi?

***

N-am ac, n-am aţă, nu am petic
Să te cârpesc. Rămâi cum eşti!
Cămara inimi-mi deretic
În vreme ce mi te topeşti…”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Poezie religioasa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Trupul

  1. Mariana Berinde zice:

    multumesc mult Cuvint Ortodox si d-voastra soraDianora Ioana pentru aceasta poezie,e de luat aminte nu numai pentru mine ci pentru semenii nostri.Cu prietenie Mariana Berinde.

  2. Pingback: Om si doruri | Adevarul este Fiinta vie.

  3. susana zice:

    Există iad.

    Exsistă iad, există rai,
    Există bine dar şi vai.
    Există ,,bun’’ şi de folos
    Şi veşnicie în Hristos.
    Şi bucurie’n suferinţă
    Şi curăţie prin credinţă.
    Există pace şi iubire.
    Există SFÂNTĂ fericire.
    Există milă omenească
    Şi dragoste dumnezeiască.
    Există un divin frumos,
    Dar numai prin Iisus Hristos.

    Există bucurie’n rău,
    Dar numai fără Dumnezeu.
    Fără ruşine şi căinţă,
    Fără respect, fără credinţă.
    Fără de milă şi dreptate
    Şi fără sfântă demnitate.
    Există dragoste drăcească,
    Destrăbălare omenească
    Şi egoism şi dezbinare.
    Există ură şi teroare.
    Există dragoste de sine,
    Ce se trtăieşte prin ruşine,
    Şi spurcă tou’n jurul său,
    Dispreţuind pe Dumnezeu.
    Vrea şi plăcere şi putere,
    Lux, cinste’n lume şi avere,
    Dar nu prin muncă dobândită,
    -Pe cale dreaptă şi cinstită-
    Ci prin subtila ,,şmecherie’’
    Prin înşelare şi hoţie,
    Speculativ şi’n nedreptate,
    Prin fals minciună…. prin păcate.
    Există râs şi ironie,
    Batjocură şi tâlhărie,
    Există groaznic şi hidos,
    Acolo unde nu-i Hristos.
    Există frică, chin şi moarte,
    Şi…. miliarde de păcate,
    Şi parcă nu mai au sfârşit
    Dar cresc în chip desăvârşit.

    Există pace şi lumină.
    Există dragoste divină,
    Frumos, sublim şi bucurie,
    ,,Miresmele’’ din veşnicie,
    Şi Har şi oameni minunaţi,
    În Duhul Sfânt înveşmântaţi,
    Care trăiesc ce-i mai frumos,
    Prin darul Domnului Hristos.

    Sunt oameni fără Dumnezeu,
    Care vor bine prin cel rău.
    Care doresc tot ce-i mai bine,
    Mai mult, mai lacom, pentru sine.
    Există poftă de păcate,
    Şi-un infinit în nedreptate.
    Există iad, cu ce-i al său,
    Cuprins şi exprimat prin rău.
    Există Rai, swfânt şi frumos
    Prin Adevărul lui Hristos.
    Şi toţi le ştim – demult- pe toate.
    Că-s dureros de’adevărate.
    Şi-adevărate or’să fie
    Şi pe pământ şi-n veşnicie.
    Că tot ce Domnul a rostit
    E ADEVĂR DESĂVÂRŞIT.
    Şi viaţa însăşi dovedeşte
    Prin ceia ce omul trăieşte.

    Există bine, dar şi rău,
    Chiar de nu-l vrem pe Dumnezeu
    Şi orice’am spune prin ştiinţă,
    Omul e drept doar prin credinţă.
    Este şi vrednic şi frumos ,
    Dar numai prin Iisus Hristos
    Prin Adevărul lui cel sfânt ,
    Trăit doar sincer pe pământ.

  4. JohnnyEm zice:

    A republicat asta pe Cronopedia.

  5. Pingback: Trupul | Cronopedia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s