Se-apropie de mine seara

Se-apropie de mine seara şi, încă, eu n-am priceput

Anume cum să pun în sine-mi iubirii Tale început –

Când valul urii mă-mpresoară lovindu-mă învolburat,

Cum Jertfa Ta punând nainte-mi, eu să rămân netulburat.

***

O, de-aş putea, Iisuse Doamne, să fac, din lutul care sunt

Nimic mai mult decât pământul ce-nchide-n el ca-ntr-un mormânt

Durerea Ta înfiorată şi dorul Tău nemărginit,

Ce porţi în piept, cu jar, Stăpâne, de veacuri, pururi răstignit.

 ***

O, de-aş putea să plâng cu Tine, de jalea fiecărui om

Ce se întinde iar spre rodul ne-ngăduit să-l ia din pom,

De m-ar durea precum Te doare că se răneşte fără-a şti

Că moarte îşi adună sieşi – poate-aş pricepe a iubi.

 ***

Dar nu ştiu ce mi se sminteşte inima lutului puţin

Şi nu găsesc într-însa, Doamne, decât oţetul cu venin

Ce Ţi-a mai fost întins pe Cruce când pătimeai îndurerat

În trupul lutului pe care, din dragoste, l-ai îmbrăcat.

 ***

Şi-oricât mă strădui să mă birui, rămâne lupta asta grea,

Ca răutatea vieţii mele să lase-n locu-i – dragostea:

Mă poticnesc în haina strâmtă a patimilor de demult

Şi nu ştiu cum aş face, Doamne, glasul iubirii să-l ascult.

 ***

Coboară blând, precum odată în peştera din Betleem –

Şi naşte-Te acum în mine, ca să mă scoţi de sub blestem,

Şi inima-mi să-Ţi fie iesle în care tainic a-ncăput

Iubirea, biruind în lume, în trupul omului de lut.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Poezie religioasa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Se-apropie de mine seara

  1. Ioana zice:

    ma regasesc deseori in versurile dumneavoastra, cand le citesc parca sunt gandurile mele in forma definita, clare ,ma straduiesc ( am vrut sa scriu din greu, dar nu-i chiar asa , sunt momente in care lenevesc) sa fiu un om mai bun, ma rog deseori pentru toti prietenii si neprietenii mei, dar ma incearca mereu stari in care imi vine sa spun, iar si iar :

    ” Coboară blând, precum odată în peştera din Betleem –

    Şi naşte-Te acum în mine, ca să mă scoţi de sub blestem,

    Şi inima-mi să-Ţi fie iesle în care tainic a-ncăput

    Iubirea, biruind în lume, în trupul omului de lut.”

    Multumesc,

    Ioana

    eu chiar il rastignesc in fiecare zi pe Fiu si astept de fiecare data iertare si miracol

  2. Mariana Berinde zice:

    Inca odata mi-ati inmuiat sufletul si inima si m-ati facut sa regret ca sunt singura si nu am sot linga mine sa impartasesc cu el bucuria de a citi aceste versuri .Dumnezeu sa va dea sanatate si numai fapte bune.Mariana Berinde.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s