Mergeam spre moarte, Doamne…

Mergeam spre moarte, Doamne, cu pasul preagrăbit,
Străin de-a Ta lumină, sub patimi – povârnit;
Cu înnoptarea-n suflet, cu trupul apăsat
De trudnica durere – slăbit şi-ngreuiat.

În negura adâncă, mă afundam mereu
Şi-atâta-mi era, Doamne, de jale şi de greu…
Atunci, pe fundul văii, aminte mi-am adus
Şi Te-am strigat în pragul târziului apus.

Şi mi-ai răspuns preagrabnic. Şi-atât de iubitor
Te-ai aplecat, să-mi vindeci durerea rănilor!
M-ai ridicat pe umăr, la Tatăl să mă duci,
Biruitor, Iisuse, în Taina Sfintei Cruci.

Mi-ai înnălbit veşmântul şi-n el m-ai îmbrăcat,
Preafericit că fiul pierdut Ţi l-ai aflat;
Şi-atâta bucurie în ceruri s-a făcut
Când întru mine, Doamne, Stăpân Te-am cunoscut.

Ce rău îmi pare astăzi ca-i ceasul prea târziu,
Că timpul meu în lume l-am rătăcit pustiu,
Că n-aduc nicio roadă la vremea ce-a venit
Să-mi ceară datoria talantului trudit.

De mai sunt ceasuri încă sau noaptea va cădea
Ca un final de piesă, azi, peste viaţa mea,
Nu ştiu şi mă cutremur de-un gând neîmpăcat:
Că-n ţarina iubirii, nimic nu am lucrat.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Poezie religioasa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Mergeam spre moarte, Doamne…

  1. doina elena zice:

    Foarte frumoase versurile acestea.As fi vrut sa le fi scris eu…De mult nu am mai simtit nevoia sa invat o poezie…Ce rău îmi pare astăzi ca-i ceasul prea târziu,
    Că timpul meu în lume l-am rătăcit pustiu…Frumos si atat de adevarat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s