Iată, Cerul mi-ai deschis

Doamne-al mântuirii mele, iată – cerul mi-ai deschis;
Să păşesc spre Tine, calea cu porunca Ta mi-ai scris;
Mi-ai dat aripă de înger, să mă-nalţ de pe pământ,
Să-nfloresc din răstignirea zborului în Semnul Sfânt.

*
Doamne, iată-mă pe cale, ca un braţ înmugurit
Dintr-al Viţei trunchi – vlăstarul unui ram abia ivit…
Ţine-mă la Tine, Doamne, altoindu-mă mereu
Cu adevărata Viaţă, să mă-ncep din trunchiul Tău.
*
Eu nu-s, Doamne, ramul vrednic de-a fi viu, dar fă-mă Tu:
Dă-mi Lumina să-mi răsară şi pe raza ei mă du,
Să-Ţi fiu aripă de înger, împrejuru-Ţi căutând,
Să-mplinesc în mine taina rodului în Duhul Sfânt.
*
Fă-mă casa Ta de rugă! Fă-mă vad al apei vii !
Dăruieşte-mi să fiu locul întru care-ai vrea să fii !
Pleacă Cerul, Te pogoară, mântuieşte-mă de ger,
Fă-mă cântec de iubire, cuvântare vie-n Cer.
*
Doamne, lumea-mi fă străină, izgoneşte-mă din ea
Şi rosteşte-mă în Ceruri – să fiu rază dintr-o stea
Printre îngeri… să Îţi semăn… Izbăveşte-mă de lut
Şi îmi dă, spre închinare-Ţi, poruncitul început.
*
Binecuvintează, Doamne, calea toată să o fac !…
Din preagreul rădăcinii, ramul zbor să îmi desfac
Şi, trecând străin prin lume, Ţie, Doamne, să-Ţi trăiesc –
Locuieşte-mă, Stăpâne, cu osârdnic dor ceresc.
*
Ia-mă din pământ, Părinte, şi-mi fă trupul alb veşmânt,
Să nu mă smintească lutul cât în lume încă sunt ;
Luminează-mi grăunciorul de pământ şi-apoi îmi zi,
Poruncindu-mi ca Lumina-Ţi să se-nceapă-n mine-a fi.
*
Să-Ţi urmez îndeaproape, dă-mi să nu mă uit ‘napoi ;
Rupe-mă acum din lume ! Surpă zidul dintre noi
Şi-l ridică între mine şi ce-n urmă a rămas ;
Porunceşte-mi ca lui Lazar: să-nviez – cu mare glas.
*
Şi, din putrejunea morţii, Doamne, azi să mă desfaci.
Arc mă fă,-ncordat spre Tine, gândul zbor întins să-mi faci;
Fă-mă cântec de lumină, înviind sărmanu-mi trup
Şi-mi dă mie: rugăciunea, ca suflarea să mi-o rup.
*
Să-Ţi fiu cântec de slăvire, locuieşte-mă în veci;
Să-Ţi fiu gândul şi voirea, Doamne,-n mine să petreci
Odihnindu-Te, Stăpâne… Fă-mă câte Tu mi-ai dat:
Fă-mă lacrima ce-ncape întreg cerul luminat.
*
Naşte-mă în duh, Iisuse, să m-asemăn Ţie-acum,
Să nu mă despart de Tine, să nu mă întorc din drum,
Ci – drept – calea cea îngustă s-o străbat neabătut
Şi, luându-mi crucea, paşii cu iubire să-Ţi sărut.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Poezie religioasa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s