Iartă, Doamne, răutatea!…

Iartă, Doamne, răutatea ce-a cuprins inima mea,

Scoate-mă de sub restrişte, de sub apăsarea grea;

Din adâncul negrii patimi, ia-mi Tu sufletul robit,

Doamne-al mântuirii mele – rugăciunii, fă-mă schit.

***

 Dă-mi să Te cunosc, Stăpâne, bunul meu Mântuitor,

Fă-mi simţirile şi gândul, dragostei –tainic pridvor

Şi-mi înalţă greul tinei în zbor alb, într-aripat,

Cu răbdarea Ta ajută să-mi duc crucea ce mi-ai dat.

 ***

Tu ştii toate… Doamne, pleacă întru mine mila Ta,

Răutăţilor vrăjmaşe pradă, nu vreau a mai sta:

Eu ca porcul în gunoaie mă întorc, mereu căzând,

Tu mă curăţă, stăpâne, şi-mi dă al iubirii gând.

***

Dragostea de-ar fi în mine, vrăjmaşul nu m-ar răpi

De la Tine, ci: cu fapta, totdeauna Te-aş slăvi…

Îmi ajută, Doamne Sfinte, binele să-l săvârşesc

Şi-mplinind dorul Luminii, mai aprins să Te iubesc.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Poezie religioasa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Iartă, Doamne, răutatea!…

  1. Titus Berinde zice:

    Titus Berinde
    01.12.2012 la 22:29

    Eu in plina teroare a dictaturii comuniste nu am invatat adevarata istorie a neamului meu romanesc, dar am fost binecuvantat de Dumnezeu sa am parinti si bunici slujitori de altar pe plaiuri maramuresene si hunedorene,{ “parte din glia de plamadire traco-daco-romana”}, care mi- au marturisit convingerile si crezurile lor. La vremea copilariei mele, nu intelegeam de ce bunicul neu protopopul Vasile Berinde se roaga si-si oficiaza sfintele liturghii in ascuns in podul casei parintesti. Atunci nu pricepeam nici raspusul bunicii mele “ca a murit zana buna a satului”,cind vecinii nostrii si multi altii din sat, mosi batrini si indurerate mame si bunicute imbracate in straie taranesti, plangeau pe bancutele de lemn de langa poarta caselor lor .La intrebarile mele de copil curios si uneori rasfatat, numai badea Patrut Brateanu un mos cu pletele incaruntite de truda lucrului la camp , mi-a raspuns oarecum dojenitor “Ehei !.. domnisoru Titi , vaz ca tu cu de-a sila vrei sa afli adevaru , apoi eu ti- loi vorovi pantru ca si eu l-am aflat de la stamosu -tu popa Iancu, al batran, care o slujit in biserica de pe vale. Intreaba pe doamna preoteasa, ca stie tot, de la mosu ei , popa Iancu care si-o sfirsitu suflarea in bratele mele ,cand m-o rugat sa-l preumblu inconjoru casei si gradinii lui ca sa inchida linistit ochii” A trecut destul timp , pana sa cunosc adevarata cauza a tristetii si suferintei satului in care am copilarit. A fost colectivizarea , furtul de catre statul ateu comunist a pamintului mostenesc si eliminarea fizica in puscariile si inchisorile comuniste a tuturor opzantilor regimului dictatorial comunist ,impus cu sila de o putere straina dupa30Dec.1947.Ar fi multe de marturisit despre suferinta “inchisorii tacerii”. Chiar daca astazi sunt inca destui aceia ,care mint si pacalesc,care”nu sufera dependenta de milostenia divina, rabdarea si rugaciunea” strabunilor, bunilor mosilor si parintilor nostri, trebuie ca tineretul nostru sa afle tot adevarul.,pentru a nu se mai repeta”ceasurile rele a istorie” noastre postbelice..Sa speram ca in viitor vor fi tot mai putini “nerabdatori” numai de adevaruri spuse pe jumatate,iar acei vicleni politicieni, vor renunta “complet si definitiv la naravurile trecutului” dictatorial comunist Pentru a intarii acesta vigilenta politica si istorica necesara tineretului nostru a rezista acestui prezent post-comunist, am sa citez citeva din convingerile unor ilustre personalitati romanesti admirate si indragite de bunicii si strabunicii mei:
    Cu prilejul juramantului de fidelitate in Sinaia la 15 Nov 1919 a Mitropolitului Vasile Suciu,acesta a spus “Intaiul mitropolit al tuturor Romanilor uniti din Ardeal, Atanase Iancu Anghel Popa ,primise la Bucuresti porunca dela Dositeiu, Patriarhul Ierusalimului, ca toata slujba bisericeasca sa o faca slavoneste, ori greceste iara nu romaneste.”…
    ” Nu s-a dat prilej de atunci pana acum nici lui, nici urmasilor sa raporteze cu graiul, daca a tinut ori nu porunca. S-a raportat numai cu fapta, Biserica romaneasca unita, constienta de romanitatea poporului ei, pastrat-a si in biserica limba romaneasca ,imbracand-o in haina ei latina, si din lumina adevarului primita dela fratii din Apus,impartasit-a lumina asupra fiilor de acasa. Aceasta vine sa le spuna cu graiul Majestatii Voastre, primului Rege al tuturor Romanilor, intaiul mitropolit roman unit din Romania intreaga, si sa afideze, ca biserica unita, formata si ea, intocmai ca poporul, din trupul Rasaritului si din sufletul Apusului, va tine cu scumpatate la aceasta la aceasta fire a sa si mergand pe caile batute, acum larg deschise, va revarsa si pe viitor lumina din Apus”
    Iata ca si in vremurile noastre, zilele trecut, la Londra ,dar si la Bucuresti Inaltele oficialitati religioase si administrative au stiut sa faca sa straluceasca si mai tare aceasta nobila lumina ce vine din trecut , pentru a ne incanta sufletele si redobandi demnitatea si identitatea noastra.
    .Revenind la trecut ,stiu de la mosu meu care m-a crescut , preotul Vasile Berinde, ca Maria Sa Regle Ferdinand I Intregitorul a raspuns mitropolitului Dr.Vasile Suciu:”Bine au facut mitropolitii Romanilor uniti cu Roma, ca nu au ascultat de porunca Patriarhului Dositeiu, al Ierusalimului, ci au cultivat cu sfintenie limba romaneasca”
    La inceput anului 1920, la Blaj a fost sarbatoare mare, la care a participat si bunicul meu la intrunirea de consacrare a mitropolitului unit{greco-catolic} Vasile Suciu , Regele Ferdinand a imputernicit pe Alteta Sa Regala Principele Mostenitor Carol sa transmita credinciosilor mesajul ce a incalzit inimile multor romani patrioti prezenti la “impunatoarea solemnitate”:
    “Sunt foarte fericit, ca am avut prilejul de-a asista,fiind delegat al M, Sale Regelui,,la aceasta impunatoare solemnitate.
    Fara gres voiu fi talmaciu pe langa M.Sa Regele, a cuvintelor atat de simtite, rostite in numele credinciosilor.
    Nu pot sa ma gandesc la Blaj, cu atat mai mult nu pot veni in aceasta localitate, fara a fi adanc miscat.
    Serbarea de astazi justifica si mai mult aceasta emotie, de oarece este una din pietrele ce impodobesc crucea asezata pe varful cladirei ridicata cu atata truda si dragoste de neam, de catre generatiile trecute In numele M,Sale Regelui Te salut azi in citadela culturii romanesti de peste munti, pe cel dintaiu mitropolit unit al Romaniei PE VECI INTREGITE.
    Inalt Prea Sfintiei Tale a harazit Atotputernicul sa intrupeze visul stramosilor. In persoana mitropolitului de astazi Romania saluta cu veneratie pe predecesorii lui si pe acei, care au luptat si s-au jertfit pentru neam.
    Primiti o frumoasa si glorioasa mostenire. Primiti pe linga scaunul mitropolitan si mostenirea celui mai puternic izvor de cultura romaneasca.
    Cand in 1700 s-a facut UNIREA sub episcopul Atanasie spre a usura soarta nenorocitilor de Romani, nimeni cred, nici prieteni nici dusmani mai ales, n-au intrezarit servicile nepretuite, ce le-a adus aceasta biserica cauzei sfinte a Romanismului.
    In istoria culturei romanesti, bisericei unite, si mai ales mitropoliei din Blaj, ii revine cinstea de a fi aceea, care a faurit prima legatura intelectuala intre Romani si tarile invatate ale Apusului.
    Numele episcopilor Pavel Aron, Inoghentie Klein, si Bob vor fi vesnic preaslavite de catre Romani, caci ei au fost indemnatorii si mijlocitorii renasterii culturale romane. Gratie lor marii cercetatori Samoil Klein, Gheorghe Sincai, Petru Maior.. au putut sa redestepte in sufletul neamului nostru credinta samanata pe vremuri de cronicarul Miron Costin, ca suntem o vita strabuna, otelita si cuceritoare a lumii, ca suntem sange roman.
    Tot de aici au pornit aceia, care au fost intre primii cercetatori cu deamanuntul ai problemelor limbii: dela Blaj au plecat AugustinTreboniu Laurian, Alexandru Papiu-Ilarian, Timotei Cipariu si altii, cari au studiat semnul nemurirei neamului, graiului stramosesc, acelasi ori si unde bate sufletul romanesc si cari cu veacuri inaintea unirei politice de azi au aratat lumei intrgi, ca ROMANII DE PESTE TOT SUNT UN SINGUR NEAM: uniti prin o putere mai presus de toate schimbarile omenesti, uniti prin puterea cheagului aceleiasi limbi.
    Dar pe langa aceasta mostenire culturala, predecesorii v-au lasat si toata munca lor nationala si etnica, ale carei roade se vad stralucite astazi, Biserica grco-catolica strans unita cu cea greco-orientala a fost cetatea de nedaramat, prin care s-a pastrat neatinsa, nationalitatea Romanilor din Ardeal.
    Romanii nu vor uita niciodata ca aici la Blaj se gaseste langa locul,unde stam acum, CAMPIA LIBERTATII , la care neuitatul Simion Barnutiu a proclamat in 1848 fiinta etnica a neamului Romanesc.
    Mare a fost munca acelora, inaintea amintirei, muncei si suferintei carora ne inchinam cu adanca evlavie.
    Iata ce s-a facut pana astazi!.. Inalt Prea Sfintiei Tale ii revine sarcina de a pastra si de a desvolta pana in cele mai tainice colturi ale sufletului poporului credincios, aceasta basata si sfanta mostenire.
    Alegera I P S.Tale este pentru toti o chezasie.Activitatea de bun, bun Roman, atat pe terenul national cat si pe cel cultural, ne o asigura.
    Elev al Blajului, crescut in sufletul si in credintele de aici, veti sti sa duceti mai departe mareata opera a pemergatorilor”… Va cer irtare daca am comentat prea mult ,dar nu pot sa nu adaug ca : “Cine nu va fi miscat de aceste monumente ale vietii, nu va fi miscat de nimica”
    Traiasca Regele si Patria! 1 Decembrie 2012

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s